Cum a ajuns să te intereseze pictura?

George Hociung: Am început să pictez de mic. Mama mi-a luat niște acuarele la un moment dat și de acolo a început totul. Cred că aveam trei sau patru ani.

Care a fost traseul educațional artistic?

George Hociung: Am absolvit Liceul de Artă din Oradea, apoi Facultatea de Arte Plastice tot în Oradea, la secția Pictură. În tot acest răstimp am avut multe căutări în domeniu, încercând să înțeleg mai bine care e ideea picturii, de ce și cum anume a căpătat un rol atât de important în societate.

Cum decurge procesul creativ pentru tine? Cum apare ideea unei picturi?

George Hociung: De obicei totul pornește cu o idee vagă sau o observație. Apoi pas cu pas ideea se cizelează până se ajunge la o compoziție a cărei elemente creează un dialog, un mesaj. Asta se întâmplă în cazul creațiilor proprii, iar în cazul colaborărilor de obicei este ideea clientului. Se mai întâmplă ca pentru picturile murale să folosesc compoziții din lucrările pe pânză, cum a fost cazul muralului din Parcul Brătianu, unde am pictat, printre altele, „Monkey see, Monkey do!”

Care e diferența dintre lucrările tale și colaborări? Sunt unele mai valoroase decât celelalte?

George Hociung: Aș zice că da, este o diferență. În picturile pe care eu le concep, fie că sunt picturi murale sau pe pânză, de fiecare dată pun o parte din gândurile și preocupările mele estetice, alături de o idee care mi se pare interesantă. În aceste lucrări transpare caracterul și percepția mea. Dau exemplul picturii cu coiful dacic intitulată „Impresii recente – Feb. 2025”. Acolo am ilustrat senzația pe care am trăit-o sub presiunea informațiilor despre furtul coifului. Era peste tot, nu aveai cum să te ferești. Apoi figura cățelușei mele Titi m-a inspirat să pictez această compoziție când m-a lovit cu calmul nepătruns. În colaborări, în picturile din spaţiul public, trebuie să ţin cont de publicul-țintă, fie că e vorba de baruri, restaurante sau de domeniul public. Ce au totuși în comun? Toate trebuie să vorbească cu privitorul, să le solicite imaginația, să le spună o poveste.

Pe lângă opera proprie, pictezi în diverse locații. Cum împaci din punct de vedere estetic lucrări cu mesaje și vibe-uri diverse?

George Hociung: Din punct de vedere estetic, pot aborda direcţii stilistice diferite. De asta îmi e ușor să adaptez pictura în funcție de atmosfera locului. În opera proprie introduc elemente diferite, de la realism, clasic, ilustrativ, tocmai ca să provoc această senzație de nepotrivire. Dar ca și în viața cotidiană, aceste elemente stau alături fără problemă și întregesc o compoziție unitară.

Cum e viața unui artist plastic în Oradea? Ți-ar fi mai ușor într-un oraș ca Bucureşti sau Cluj-Napoca?

George Hociung: Atâta timp cât ești pasionat de ceea ce faci, te descurci. Reușești să treci peste inconveniențe. Probabil mi-ar fi mai ușor într-un oraș cum e București, dar încet şi timid se dezvoltă și aici, în Oradea, gustul și apetența către arta plastică și pictura murală. Datorită unor inițiative locale, Primaria a încurajat realizarea unor picture murale. Practic, de aici calea e deschisă. Au pictat artiști locali, au fost chemați şi alții din alte orașe. Deci domeniul e la început. Eforturi se fac în direcţia asta şi din partea artiștilor, a Primariei, dar și din partea mediului privat. Afacerile din zonă descoperă pictura murală ca un mijloc de a-și promova produsele sau pur și simplu de a crea o atmosferă aparte pentru clienții lor. Recent am avut câteva proiecte de amploare în Băile Felix și Oradea. Cred că în tot județul există mulți pereți care ar putea fi pictați și astfel ar contribui la buna dispoziție a comunității. Apoi mai există partea educațională cu care vine fiecare pictură.

Este importantă susținerea artiştilor de către municipalitate?

George Hociung: Da, cred că e importantă. Dacă în Oradea se dezvoltă artiști care vor ajunge cunoscuți, consider că vor fi ambasadorii permanenți ai orașului. Pe langă câștigul imediat, pe lângă înfrumusețarea zonelor monotone, acest lucru va consolida renumele Oradiei.

Cu ce crezi că rămâne privitorul când vede lucrările tale?

George Hociung: Nu pot să zic exact și nici nu ar fi bine să zic eu. Sper doar ca fiecare să dea frâu liber imaginației măcar pentru o clipă, iar asta e suficient. De acolo, sămânța a fost sădită.

Ce proiecte urmează pentru George Hociung?

George Hociung: În momentul de față am mai multe inițiative publice, care sper să se concretizeze, în Oradea și în Băile Felix. Am depus un proiect pentru bugetarea participativă care presupune pictarea picioarelor podului rutier din Calea Aradului. Inițiativa mea de anul trecut, prin care am propus pictarea podului înspre Băile Felix, a avut succes. Deși autoritatea care se ocupa de proiect a ales să nu lucreze cu artiști locali, pictura a fost realizată, iar asta o consider un mare plus pentru oraș. Am încredere că și anul ăsta voi fi susținut în demersul meu de a înfrumuseța Oradea. Apoi Băile Felix, o zonă turistică în care practic pictura murală e inexistentă, a răspuns pozitiv propunerilor mele. În rest am câteva serii de picturi pe care vreau să le realizez, dar vă voi lăsa să le descoperiți în următoarele ocazii.