AG Weinberger revine în oraşul natal cu un eveniment muzical care nu va fi ratat, cu siguranţă, de pasionaţii de blues şi jazz.

[eadvert]

Se vor putea asculta şi piese de pe cel mai recent album al său, „Reborn”, foarte bine primit pe plan internaţional. În anul 2019 Reborn a stat 36 de săptămâni în Top20 la RootsMusicReport din Statele Unite ale Americii. În România, albumul a primit titlul de „Albumul anului” în cadrul Galei Premiilor de Jazz – Premiile Muzza 2019.

În concertul de la Oradea, AG Weinberger va fi acompaniat de vechiul său prieten din copilărie, Kovács Péter (Kovax), alături de care va împărţi din nou scena după 34 de ani.

Înainte de concert, am punctat alături de celebrul bluesman câteva momente din cariera sa de peste 35 de ani.

– În 1985 aţi devenit chitarist secund în formaţia Metropol. Ce a însemnat acea etapă?

AG Weinberger: Ieșirea pe piața națională… A fost singura mea șansă atunci…

– Transylvanian Blues Community aţi înfiinaţat-o în 1986. Cum se percepea blues-ul în acel an în România?

AG Weinberger: Mai mult sau mai puțin ca și azi: un fel de curiozitate exotică, care probabil are de-a face cu iluzia unui anumit soi de eliberare de sine. Percepția a fost greșită și atunci, este și azi…

– Ce a însemnat concertul Weinberger Blues Machine din 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui Clinton?

AG Weinberger: Cel mai mare onorariu de al meu pentru 15 minute pe scenă și probabil a ajutat la obținerea vizei O1, care mi-a făcut posibilă existența legală și cu drept de muncă în SUA.

– Ce aţi simţit pe scenă, în 1998, singurul artist non-american de la festivalul Bluestock din Memphis?

AG Weinberger: Mă simțeam bine și stăpân pe situație Eram bine susținut și protejat de trupa mea vremelnică, dar extrem de atentă la orice gest de al meu… De fapt acolo am pus bazele carierei mele internaționale.

– Gândindu-vă la începutul experienţei numită America, ce le-aţi spune azi tinerilor la început de drum?

AG Weinberger: Să-și încerce puterile și să nu se descurajeze de la nimic… Eșecul este garantul reușitei. Dar ar fi bine totuși să-și asigure un day job…

– Ce au însemnat nominalizările la premiile Grammy pentru cariera dumneavoastră?

AG Weinberger: Nu au fost „nominalizări” – din folosirea incorectă a unor cuvinte și neînțelegerea procedurii de premiere la Grammy, se tot creează confuzii. Eu nu am fost niciodată nominalizat. Am fost doar selectat pentru nominalizare. Asta înseamnă că am ajuns în etapa a 3-a a procedurii – unde sunt 50 de titluri/artiști, de unde sunt nominalizați cei 5, dintre care se alege câștigătorul premiului Grammy. Dar am fost invitat să fiu membru votant al NARAS – organizația care a inventat și decernează premiile Grammy. Cred că sunt singurul membru votant din Europa Centrală și de Est.

– Aţi avut de-a lungul anilor numeroase turnee, în Statele Unite, în Europa. Cum aţi fost primit acolo? Cum sunteţi primit acasă, în ţară?

AG Weinberger: În raport cu prestația mea… Publicul este la fel peste tot… curios, exigent și capricios… dar lungimea carierei mele, cronicile, vânzările stau mărturie… Eu mă simt împlinit.

– Cum se lasă astăzi cucerit publicul de blues?

AG Weinberger: Ca din toate timpurile… Dacă ești sincer, îți asumi necondiționat ceea ce ești, ai carisma și ești serios, atunci publicul te va onora cu încrederea lui.

– Cum ar putea fi educat tineretul în spiritul muzicii de calitate?

AG Weinberger: Cu cei șapte ani de acasă, cu educație muzicală la școală și cu muzici serioase difuzate la radiouri și televiziuni. Nu e nimic revoluționar în asta… se face în mod curent asta cu roade spectaculoase…

– ReBorn s-a născut ca album de studio după o pauză de 12 ani. De ce după atâta timp?

AG Weinberger: Pentru că am avut nevoie de acest timp să se alinieze condițiile favorabile pentru aventura aceasta… Nu se face ușor un album…

– Cum vedeţi reîntâlnirea cu Kovács Péter?

AG Weinberger: Aștept cu emoții și cu mult drag.

– Sunteţi prins între graniţe. Între Budapesta şi Bucureşti, Oradea e oarecum la mijloc. Chiar dacă nu reuşiţi să ajungeţi prea des în oraşul natal, ce loc are Oradea în inima dumneavoastră?

AG Weinberger: Mă simt din ce în ce mai străin acasă… Ce-i care au rămas mă fac să mă simt astfel… parcă sunt stigmatizat pentru succesele mele… dar mai am plăcere și multă emoție când reușesc să mai poposesc câteva zile aici…

– Cum au trecut cei doi ani de restricţii pentru muzicianul AG Weinberger? Ce s-a schimbat?

AG Weinberger: Perioda pandemiei a fost deosebit de creativă și revelatoare pentru mine. Am scris două poeme simfonice, am scris şapte miniaturi pentru pian, două cvartete de corzi, cinci piese camerale și am început să scriu următoarea mea carte. Am început doctoratul cu un subiect despre neuromarketing și de programare neuro-lingvistică în creația muzicală.

– Din toamna anului trecut sunteţi vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Cum se percepe activitatea muzicală din perspectiva acestei funcţii?

Comisiile l-au votat pe orădeanul Attila Weinberger ca vicepreşedinte al Institutului Cultural Român

AG Weinberger: Vitregită și tributară unor cutume învechite… M-am aruncat cu onoare și bucurie în aventura de a provoca schimbarea unor mentalități prăfuite și necompetitive.

– Cerul albastru vă e acoperişul, iarba verde perna, sunteţi mereu pe drum… Unde duce de acum încolo acest drum?

AG Weinberger: Mulțumesc pentru acest citat din Reborn – sper că mai am de descoperit sensuri în timp și spațiu.