Vasile Todinca este un tânăr cineast din România. A studiat actoria și regia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde a fost îndrumat de Radu Jude. A regizat scurtmetrajul „Încearcă din nou” (2018), în cadrul studiilor universitare, care a fost selectat la Festivalul Internațional de Film Transilvania, primind premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Okaua. Scurtmetrajul „Jackpot” (2024), co-regizat cu Vlad Popa, a fost selectat la Festivalul Internațional de Film Tallinn Black Nights. De asemenea, a produs scurtmetrajul „Patul lui Procust”.

„Alişveriş” spune povestea Tatianei, şomeră care îşi petrece zilele vânzându-şi lucrurile personale pentru a supravieţui. Astăzi are un termen-limită important şi s-ar putea să ajungă să-şi vândă o bucată din corp pentru a avea un acoperiş deasupra capului. În distribuţie: Florentina Năstase, Ilinca Manolache, Gabriel Spahiu şi Cătălina Romaneţ.

– Nu sunteţi la prima participare în festivaluri. Ce reprezintă această rampă de lansare de la Cannes pentru regizorul Vasile Todinca?

Vasile Todinca: Cred că această selecție vine la pachet cu foarte multe avantaje. Pe lîngă o oarecare validare și vizibilitate, aș adăuga și oportunitatea de a face cunoștiință mai îndeaproape cu alți cineaști străini și implicit cu filmele și cu viziunile lor despre lume. Un alt aspect foarte important (poate cel mai important) este acela că prin participarea la un astfel de festival îți crește și punctajul ca regizor la următoarea sesiune de concurs organizat de Centrul Național al Cinematografiei și totodată șansele de a obține finanțare pentru viitoarele proiecte.

– Povestea Tatianei din „Alişveriş” este povestea multor oameni care trec pe lângă noi, dar cărora nimeni nu le cunoaşte disperarea. Cât de conştienţi suntem de limitele pe care le avem în situaţii de criză?

Vasile Todinca: Povestea Tatianei este în primul rînd povestea multor persoane din clasele sociale defavorizate, vulnerabile, care se confruntă zi de zi cu supraviețuirea la limită, dar poate deveni a oricăruia dintre noi (sigur, cu excepțiile de rigoare), mai cu seamă în contextul actual de instabilitate economică și politică. Nu cred că suntem foarte conștienți de aceste limite pînă în momentul în care suntem puși într-o astfel de situație. Este foarte problematic că, într-un timp cu poate cele mai multe resurse, acestea sunt împărțite inechitabil.

– De ce titlul „Alișveriș?”

Vasile Todinca: Alișveriș este un cuvînt de origine turcească, însemnând deopotrivă târguială, negoț, afaceri reușite, dar și amestecătură. L-am considerat potrivit, pentru că în raport cu cele două sensuri, încapsulează atât povestea filmului (cu o ușoară amărăciune, ce-i drept), dar și partea vizuală a acestuia, un melanj de medii și forme.

– Ce lecţii importante venite din partea regizorilor Radu Jude şi Adrian Sitaru v-au marcat?

Vasile Todinca: „Munca bate talentul”; „trebuie să cauți în tine”; „vorbește despre lucrurile care te interesează”; „e important să fii consecvent”.

– După participarea la Aristoteles Workshop, vă vedeţi ideile transpuse şi în film documentar?

Vasile Todinca: Dacă voi găsi subiectul potrivit pentru a fi abordat în această manieră, cu siguranță.

– Ce consideraţi că aduce nou tânăra generaţie de cineaşti din care faceţi parte?

Vasile Todinca: Cred că tinerii cineaști, colegii mei de generație și nu numai, au două atuuri importante. Nu se sfiesc să vorbească despre subiecte sensibile și o fac abordând forme noi, care încet-încet se îndepărtează de estetica noului cinema românesc. Mă aștept ca în următorii ani să vedem filme din ce în ce mai curajoase, atât prin prisma subiectelor abordate, cât și prin tehnicile de limbaj cinematografic folosite.

– Ce proiect aveţi acum în lucru? Având în vedere selecţia la Cannes, aveţi în vedere o propunere pentru Centrulul Național al Cinematografiei?

Vasile Todinca: Am terminat de scris un scenariu de lungmetraj cu care mă pregătesc să aplic la următoarea sesiune CNC. Pe lîngă asta, sper să reușesc să mai filmez anul acesta încă un scurtmetraj.