În Bihor, unde anul trecut au fost confirmate 29 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor, există camere special amenajate pentru audierea minorilor, dar nu și un centru care să reunească toate serviciile necesare.

Drumul unui copil abuzat prin instituțiile statului poate începe cu un apel la 119 sau o sesizare la Poliție și poate continua cu discuții în fața asistenților sociali, psihologilor, procurorilor și judecătorilor. De fiecare dată, copilului i se poate cere să relateze experiențe pe care ar prefera să le uite.

O cercetare realizată de Salvați Copiii, pe baza a 50 de interviuri cu specialiști din instituțiile implicate în asemenea cazuri, arată că victimele pot fi nevoite să rememoreze abuzurile de cel puțin șase ori, iar în multe situații numărul relatărilor depășește zece. Aceste constatări descriu dificultățile identificate de profesioniști, nu o procedură obligatorie prin care trece fiecare copil.

Repetarea experienței traumatizante, uneori la intervale mari de timp, poate provoca ceea ce specialiștii numesc victimizare secundară: suferința suplimentară produsă victimei chiar de procedurile prin care autoritățile încearcă să stabilească adevărul și să o protejeze.

29 de cazuri de abuz sexual confirmate în Bihor

Potrivit raportului oficial al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bihor, în 2025 au fost înregistrate 102 sesizări privind suspiciuni de abuz, neglijare sau exploatare, care au vizat 154 de copii. În urma verificărilor, instituția a confirmat 59 de cazuri, dintre care 29 de abuz sexual, 22 de neglijare, cinci de abuz fizic și trei de abuz emoțional.

Pentru a reduce presiunea asupra copiilor implicați în asemenea proceduri, DGASPC Bihor dispune, din noiembrie 2024, de o cameră special amenajată pentru audierea minorilor. Spațiul este dotat cu echipamente de înregistrare audio-video și o încăpere separată, de unde alți specialiști pot urmări discuțiile fără să fie prezenți direct în fața copilului.

O altă cameră destinată audierii minorilor victime ale infracțiunilor a fost operaționalizată de Inspectoratul de Poliție Județean Bihor încă din octombrie 2022. Existența acestor dotări reprezintă un pas în direcția protejării victimelor, dar nu garantează eliminarea audierilor repetate.

Datele publice disponibile nu arată câți copii au fost audiați în aceste spații și în ce măsură folosirea lor a redus necesitatea reluării declarațiilor.

Un singur centru specializat în toată România

La nivel național, problema este mult mai amplă. În 2025, DGASPC-urile au înregistrat 20.403 cazuri de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor, dintre care 1.712 de abuz sexual. Aceste cifre includ numai situațiile ajunse în evidențele autorităților.

Într-un raport prezentat în octombrie, Salvați Copiii arată că 25 dintre cele 47 de direcții de protecție a copilului din România nu dispun de camere speciale de audiere.

Organizația solicită extinderea modelului Barnahus, dezvoltat inițial în Islanda, prin care copiii victime ale violenței pot beneficia, într-un singur loc, de audiere adaptată vârstei, evaluare medicală, asistență psihologică și sprijin social.

Scopul este ca instituțiile implicate în anchetă să colaboreze, folosind inclusiv declarații înregistrate, astfel încât copiii să nu fie nevoiți să repovestească abuzurile de fiecare dată când intră în contact cu un alt specialist.

România are în prezent un singur centru Barnahus, deschis în București, în Sectorul 6, în anul 2022. Deși strategia națională pentru protecția copilului prevede dezvoltarea unei rețele de nouă asemenea centre până în 2027, celelalte opt nu au fost încă operaționalizate.

Salvați Copiii cere autorităților să accelereze dezvoltarea acestei rețele, atrăgând atenția că simpla amenajare a unor camere de audiere nu este suficientă fără personal specializat, proceduri comune între instituții și acces la servicii de recuperare psihologică.