În cadrul concertelor organizate sub egida „Rotary pentru muzică”, o serie de compozitori de mare renume şi-au dat întâlnire în sala de concert. Invitaţii nu au fost prezenţi în persoană, ci prin muzica lor – care a fost ca o rază de lumină pentru marghiteni. Şi dacă asemănăm muzica cu o rază de lumină, trebuie să-i menţionăm şi pe cei care au au fost generatorul, transformatorul, oglinda, prisma şi spectroscopul acestei raze: este vorba de membrii .

Artiştii Filarmonicii din Oradea au sosit de dimineaţă, şi au fost însoţiţi de membrii Clubului Rotary la grădiniţele din oraş, unde s-au organizat mini-concerte educative interactive. Acestea au fost savurate de copii, care au învăţat multe despre muzică şi instrumentele cu coarde.

Vivaldi, Corelli, Back

După-masa, în faţa unui public numeros, artiştii l-au invitat primul în sală pe Antonio Vivaldi. Când s-a auzit ciripitul păsărelelor din partea Allegro a primului concert din seria Celor Patru Anotimpuri, încă nu ştiam, ce ne aşteaptă. În curând însă muzica ne-a făcut să vedem cum încolţesc, răsar şi cresc mugurii în câmp, apoi am simţit mireasma pământului udat de o ploaie de primăvară şi la urmă am simţit şi căldura plăcută a Soarelui, care ne-a mângâiat pe obraz după ploaie. Atunci ne-am dat seama, că avem să participăm la o reprezentaţie artistică deosebită.

A urmat Corelli, Albinoni, apoi Haendel cu Muzica apelor, Pachelbel şi Bach cu Air. După câteva piese ale lui Haydn şi Mozart sufletele noastre parcă au fost înşfăcate de de corzile muzicienilor – şi ridicate sus, undeva foarte sus. În sală s-a simţit prezenţa lui Ludwig van Beethoven, care parcă ne-a privit (că de auzit nu ne putea, fiind surzit pe când a compus Oda Bucuriei) cum ne ridicam. Cam patru suflete pe coardă, după cum am numărat prezenţa în sală – tot mai sus. Cei care erau urcaţi de contrabas, s-au putut simţi undeva în stratosferă – dar cei care au avut norocul să fie urcaţi de o coardă de vioară, au putut vedea planeta noastră transformându-se într-un glob palid-albăstrui. Te Deum-ul lui Charpentier suna foarte frumos şi solemn din această perspectivă – iar descensiunea a fost la fel de cutremurătoare.

Navigatorul sufletelelor noastre a fost Piotr Ilich Tchaiskovskii în cursul acestei manevre, azimutul fiind setat pe coordinatele Lacului Lebedelor. Am avut parte iarăşi de o interpretare fenomenală din partea cvintetului – poate oarecum excepţională – prin faptul că performanţa lor a evidenţiat nu doar gracilitatea, delicateţea lebedelor, ci mai ales forţa apei care-i purta.

Dar nu voi detalia toate aspectele Concertului: a fost o experienţă rezervată doar pentru cei prezenţi în sală, şi oricum, puterea cuvintelor păleşte în comparaţie cu muzica. Dar seria concertelor sperăm să continue, şi vă aşteptăm în iunie la al doilea Concert!

Gyorfi Andrei