Şi atunci se naşte ceva. Acum acest ceva se numeşte pictură. Provoacă emoţii cu arta sa. Uzează de forme geometrice, reprezentări fluide şi distorsionate.Se joacă, într-o tehnică specifică, când cu roşul încrezător şi dinamic, când cu albastrul profund şi supranatural, ori cu galbenul cald şi cu albul plin de oportunităţi. Are un sistem de semne, linii, pete, volume proprii, exprimă în formă pură, acţiunea raţionalităţii şi sensibilităţii sale.

Prin ansambluri controlate de logică, artistul îşi dezvoltă şi extrapolează aspiraţiile iar ceea ce rezultă e ca un sentiment de eliberare după intense momente de încărcătură emoţională. Lucrările din expoziţia „Contrasens …abstract” a lui Harris Wallmen au, pe alocuri, accente din personalitatea artistului. O privire atentă lasă parcă să se vadă corectitudinea specifică saşilor, dar şi demnitatea, încrederea, onoarea, conştiinţa superioară, în armonie cu mediul înconjurator şi autocontrolul practicantului de arte marţiale.

La expoziţia lui Harris Wallmen, orchestrată de preşedintele Asociaţiei Artiştilor Naivi din România Mircea Stroie, au venit peste 100 de orădeni care de-a lungul timpului au interferat cu artistul în redacţii – Olimpiu Olar fostul proprietar al Jurnalului bihorean, Rodica Boitor, redactor la Cultură, dar şi oameni de sport, ori cei care activează în domeniul artei. Aşa cum remarca Ramona Novicov, cel mai mediatizat critic de artă din vestul ţării, la vernisajul expoziţiei lui Harris a fost o mobilizare de genul „les amis de mes amis”. La sugestia criticului, în tablourile expuse la Sinagoga Neologă Zion se văd mişcări fluctuante de curcubee, adevărate „curcubee descompuse”.

Aşa cum spunea cu umor artistul, criticul de artă Ramona Novicov a fost cea care a transpus în cuvinte munca lui Harris Walmmen din ultimele şase luni. Criticul remarca faptul că Harris se încumetă să rămână într-un interval, interval care are semnificaţia unei treceri. „Tot timpul suntem într-o trecere de la sacru la profan, între viaţă şi moarte, de sus în jos şi de jos în sus în cel mai fericit caz. Ori nu este uşor să-ţi asumi faptul că eşti o fiinţă trecătoare. Să conştientizezi că nu eşti etern pe acest pământ, că tu treci prin stări, că tu treci prin lume şi lumea trece prin tine. Nu e foarte confortabil să conştientizezi acest lucru, să meditezi şi să ţi-l asumi”, a spus criticul.

Ramona Novicov a făcut apoi apel la paradigma evreului rătăcitor – „evreii au trecut mereu prin foc şi apă, prin apă şi foc şi totuşi au rămas. Şi iată că lucrurile se leagă într-un mod interesant. Harris vine din lumea saşilor şi ei au venit de undeva şi ei au plecat, au trecut prin aceste staţii. Din fericire, Harris a rămas cu noi şi el ne învăţă ca în trecerea aceasta a noastră să rămânem verticali, să rămânem luptători, să ne folosim toţi talanţii”.

Criticul a remarcat faptul că lucrările artistului sunt unitare din perspectiva „gestului voit repetitiv, care vine de sus în jos,- gest care ţine de respiraţia omului de dojo” care este Harris Wallmen până în măduva oaselor. Încă de la început, criticul remarca faptul că situaţia specială a expoziţiei derivă şi din faptul că e găzduită într-un spaţiu sacru. „Iar relaţia cu sacrul se reflectă şi asupra picturii, asupra atitudinii şi modului nostru de a o percepe.. Această mişcare hotărâtă, foarte decisă, ca o lovitură de sabie, are o valoare, existenţială. Harris respiră în ritmul acestei mişcări, se recunoaşte în această mişcare, este amprenta lui”.

Artistul nu recurge la instrumente tradiţionale pentru a-şi realiza tablourile. În opinia Ramonei Novicov, Harris Wallmen apelează la o paletă de mişcări, de gesturi.„ Exact ca în lupte. Eşti cu toată fiinţa ta acolo”. Şi asta se vede. Şi pe lângă toate acestea criticul a mai identificat un talent al artistului. „Harris are un talant preţios: cel al artei, pe care îl scoate la vedere cu tandreţe şi cu mare delicateţe”. Expoziţia lui Harris Wallmen poate fi văzită la Sinagoga Neologă până pe 22 iulie. Iar fiecare vizitator e liber să o descifreze în cheia proprie.