Istoria transplantului în România

Acestea se datorează doctorului Florescu care, lucrând în cadrul laboratorului de chirurgie experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti a efectuat mai multe transplanturi experimentale de rinichi. Operaţiile nu au fost încununate de succes şi experimentele au fost abandonate. În 1958 profesor dr. Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat, iar în 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca, Vladimir Fluture la Timişoara şi Dumitru Popescu-Falticeni împreună cu Emil Papahagi la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, efectuează transplant experimental de ficat. Primul transplant reuşit al unui organ solid din România la om a fost cel efectuat de profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator în viaţă. Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timişoara de o echipă condusă de prof. dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989, se efectuează doar transplanturi de rinichi şi acestea într-un număr relativ redus. În anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din România, de către prof. dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean Cluj-Napoca.

Reţea naţională de transplant

Începând din 1995 se intensifică eforturile de organizare a unei reţele naţionale de transplant. În 1997, începe efectuarea primelor prelevări multiorgane. În februarie a fost prelevat un rinichi de la o donatoare aflată în moarte cerebrală în Clinica de Chirurgie Generală a Spitalului Fundeni (echipa chirurgicală Irinel Popescu, Ionel Sinescu, Vladislav Braşoveanu, Radu Soare, anestezist Dan Tulbure), iar în iunie o prelevare de ficat şi rinichi la Spitalul de Urgenţă Floreasca (echipa chirurgicală a fost coordonată de prof. dr. Irinel Popescu, iar echipa anestezică de dr. Ioana Grinţescu). Un rol important a revenit ulterior Spitalului Judeţean Târgu-Mureş, unde prof. dr. Radu Deac şi dr. Pia Moldovan au reuşit să menţină în condiţii fiziologice mai mulţi donatori în moarte cerebrală, iar familiile acestora au fost de acord cu donarea. Începe, de asemenea, formarea coordonatorilor de transplant, primul dintre aceştia fiind dr. Victor Zota. În 1997 ia fiinţă asociaţia profesională “ROMTRANSPLANT” care va juca un rol important, atât pe plan ştiinţific, cât şi pe plan organizatoric, în dezvoltarea transplantului românesc.

O.Ş., A.L.