În ultimii şase ani, 40 de oameni (dintre care şapte copii) şi-au pierdut viaţa în râurile, lacurile, canalele de fugă și alte cursuri de apă din județul Bihor.

Nenorocirile s-au petrecut în perioada sezonului estival, ultima dintre tragediile care au implicat decesul unui copil producându-se în data de 24 iunie 2017, în Viișoara, unde un tată și fiica acestuia, în vârstă de 10 ani, s-au înecat într-o baltă excavată. Tot în ultimii şase ani (din 2012 până acum), alte 12 persoane (dintre care 9 copii) au fost în pericol de a se îneca, fiind salvate de echipajele de pompieri militari.

În speranţa evitării tragediilor, pompierii trag un semnal de alarmă referitor la pericolul pe care îl implică ignorarea măsurilor specifice de prevenire a înecului, adresându-vă rugămintea de a respecta reguli elementare, ca de pildă scăldatul doar în locuri special amenajate pentru înot şi respectarea avertizărilor privind interzicerea scăldatului, evitarea scăldatului în stare de ebrietate, seara târziu sau pe timp de noapte, evitarea scăldatului de către persoanele care sunt înfierbântate de soare, dar şi evitarea săriturilor de pe platforme, poduri sau alte construcţii, aceste acte de teribilism putând avea consecinţe grave.

Nu e ca în filme

Pompierii explică tehnic faptul că oamenii care sunt în pericol să se înece, nu pot respira şi vorbi în acelaşi timp în care încearcă să se autosalveze şi nici nu pot cere ajutor cu mâinile.

Francesco A. Pia, un binecunoscut salvamar american, autorul unor articole de specialitate, atrage atenţia populaţiei asupra unor aspecte mai puţin cunoscute, dar de importanţă vitală în ceea ce priveşte reacțiile persoanelor aflate în pericol de a se îneca.

Astfel, potrivit acestuia: „Exceptând circumstanţele rare, oamenilor care se îneacă le este imposibil, din punct de vedere fizic, să strige după ajutor. Sistemul respirator a fost creat pentru a respira, vorbitul fiind a doua funcţie. Din acest motiv, respiraţia trebuie să se producă înainte de vorbire. Gurile oamenilor care se îneacă se scufundă în apă şi apoi reapar iar, pentru o scurtă perioadă la suprafaţă. Gurile lor nu stau destul de mult deasupra apei pentru a expira, a inspira şi a şi ţipa după ajutor. Când oamenii se îneacă, gurile lor apucă doar să expire şi să inspire repede înainte de a se scufunda iar.

Oamenii care se îneacă nu pot să gesticuleze pentru a solicita ajutorul celor din jur. Instinctul îi forţează să îşi extindă mâinile în lateral şi să apese pe suprafaţa apei. Acest lucru le permite să iasă la suprafaţă suficient cât şi respire… Persoanele care se îneacă nu pot controla voluntar mişcările braţelor. Din punct de vedere fiziologic, oamenii care se îneacă nu se pot opri din înec pentru a realiza mişcări voluntare prin care să ceară ajutor. De la începutul şi până la finalul reacţiei instinctive, oamenii rămân drepţi şi nu există nicio dovadă care să demonstreze că ei ar da din picioare. Dacă nu sunt salvaţi, aceşti oameni reuşesc să se menţină la suprafaţă între 20 şi 60 de secunde”.

 Semnele iminenţei înecului

În aceste condiții, spun pompierii, pentru salvarea unei vieţi în cazul asistării la un accident de înot intervenţia de urgenţă este crucială, iar semnele care indică iminenţa înecului sunt: aplecarea capului pe spate; gura deschisă în încercarea de a inhala aer; capul ţinut în apă, cu gura la nivelul apei; lipsa emiterii de sunete; hiperventilaţie şi gâfâială; ochii sticloşi, incapabili să se concentreze; păr peste frunte sau ochi; lovirea involuntară a suprafeţei apei cu braţele.

Aducerea la mal cât mai rapid a persoanelor care înghit apă sau se îneacă este vitală, iar începerea manevrelor de resuscitare, din partea persoanelor care ştiu să acorde primul ajutor, în caz de stop respirator prin înece poate fi crucială, până la sosirea echipajelor medicale specializate.

Protejaţi viaţa copiilor!

Potrivit reprezentanților Asociaţiei Profesionale a Salvamarilor din România: „o persoană care nu ştie înota şi care se află în apă peste înălţimea ei, se va îneca, nu în câteva minute, ci în maxim câteva zeci de secunde, iar după cinci minute petrecute sub apă, şansele de supravieţuire scad vertiginos”.

De aceea, spun pompierii, trebuie respectate măsurile următoare:

– Nu lăsaţi niciodată copiii nesupravegheaţi în apă sau în proximitatea apei, nici măcar în piscinele achiziţionate special pentru cei mici ori în cadă;

– Urmăriţi continuu, comportarea copiilor în apă şi nu vă întoarceţi nici măcar o clipă cu spatele la aceştia pentru că cei mici sunt imprevizibili: ei trebuie să se scalde numai sub controlul părinţilor sau altor persoane mature, chiar dacă ştiu să înoate;

– Echipamentele speciale pentru siguranţa înotului (colac de salvare, aripioare gonflabile, tuburi gonflabile etc.) nu sunt în totalitate eficiente, de aceea vor fi utilizate de către copii sub atenta supraveghere a unui adult;

– Împrejmuirea piscinei personale cu un gard poate preveni accidente nedorite în rândul minorilor;

– Purtarea vestelor de salvare de către copii este o metoda eficientă de prevenire a unor astfel de accidente;

– Explicaţi-le adolescenţilor pericolul la care se expun scăldându-se în locuri neamenajate ( râuri, lacuri, canale de irigaţii sau alte cursuri de apă unde malurile sunt abrupte, curenţii sunt foarte puternici, albiile nămoloase sau pline de plante ori în locurile în care s-au produs anterior incidente: barajul de la Tileagd, canalul colector de la Boiu, apele Crişului Repede, Crişului Negru, Lacul Sântion etc.), iar în cazul ieşirilor acestora „la scăldat” cu prietenii, stabiliţi de comun acord, o periodicitate şi o modalitate de contact.