Lumea teatrului este fascinantă nu doar pe scenă, în faţa reflectoarelor, ci şi în spatele cortinei, unde se află o întreagă echipă care construieşte spectacolul. Fiecare e o părticică din marele puzzle care ne încântă nouă, spectatorilor, privirea în sala de spectacol.

[eadvert]

„Teatrul înseamnă bucurie”, aşa începe cartea „Jurnalul unei poveşti sau Cum am devenit spectacol de teatru de păpuşi pentru copii” scrisă de actriţa Mirela Niţă Lupu. Apărută la editura Ratio et Revelatio în afara colecţiilor, cartea a fost lansată luni seara, în sala Arcadia.

Prefața cărţii este semnată de Elisabeta Pop, fost secretar literar al Teatrului «Regina Maria». Ilustrațiile îi aparțin Biancăi Dacin, care a fost voluntar şi pentru scurt timp sufleor la teatru, munca de culise îi aparține Florinei Dometi, secretar literar al Teatrului Regina Maria, iar tehnoredactarea Paulei Cionca.

Povestea de la care porneşte această călătorie în lumea teatrului este povestea lui Pinocchio, una dintre cele mai cunoscute poveşti pentru copii. De la cartea care aşteaptă cuminte pe raft, drumul duce la echipa de creaţie, apoi la casting, la momentele de lectură, ca apoi să ajungă în atelierele de creaţie, în lumea muzicii şi dansului de spectacol, a luminilor, a costumelor, a repetiţiilor, şi în final să ajungă la ziua cea mare: premiera.

Fragmente din carte au citit luni seara actorii: Armanca Serac, Andrei Fazekas, Anca Sigmirean, Petre Ghimbăşan, Sebastian Lupu şi Răzvan Vicoveanu. Invitaţi să vorbească despre carte au fost: criticul de teatru Elisabeta Pop, scriitorul Mircea Pricăjan, editorul Raluca Lazarovici Vereş şi ilustratorul cărţii, Bianca Dacin.

Cartea poate deveni spectacol

După lecturarea paginilor din carte, seara a continuat cu un moment emoţionant pentru că luni, 4 octombrie, a fost şi ziua Elisabetei Pop, Vetuţa cum o alintă prietenii, şi pe care Mirela Niţă Lupu o numeşte „mama ei în ale teatrului”. După un scurt „La mulţi ani” cântat de întreaga sală, Elisabeta Pop a preluat rolul de „cuvânt înainte” pe care l-a avut şi în carte, începând prin a o lăuda pe actriţa Mirela Niţă Lupu.

„Atunci când mi-a spus că scrie o carte am făcut ochii mari şi am întrebat-o: ce carte, Mirela? În general actorii cam fac ce spune regizorul, dar Mirela face parte din grupul celor care au foarte multe idei până acolo încât ajung să îl deranjeze pe regizor când vin mereu cu propuneri. Răspunsul ei a fost: povestea unei poveşti, de fapt un jurnal al unei poveşti care ajunge spectacol de teatru. Acum 30-40 de ani am făcut o lucrare, cum se făcea pe vremuri, exact cu tema aceasta: drumul unui text până ajunge spectacol şi relaţiile regizor-actor, scenograf-regizor. Când am ajuns la relaţia public-spectator atunci mi-am dat seama că trebuie mult să citeşti ca să înţelegi din interior relaţia aceasta specială care se naşte între spectacol şi spectator, emoţia care se crează dinspre scenă spre sală. Se spune că spectatorul trebuie crescut. În această idee, i-am sugerat Mirelei ca această carte să devină spectacol. Îmi pot imagina ca o educatoare sau o învăţătoare să citească elevilor, copiilor această carte, sau o pot citi ei singuri, dar este foarte important ca jurnalul poveştii să fie jucat. De mic trebuie luat copilul şi adus spre înţelegerea unui spectacol, pentru că magia teatrului este extraordinară”, a spus Elisabeta Pop, care a adăugat că această carte conduce copilul pas cu pas, ca un ghid, în lumea teatrului, explicându-i ce înseamnă un text de teatru şi toate etapele realizării unui spectacol, etape pe care nu are altfel cum să le afle.

Provocată de Florina Dometi, moderatorul lansării de carte, editorul Raluca Lazarovici Vereş a dezvăluit la rândul său câte ceva din culisele muncii de redactare a unei cărţi până la drumul ei final în tipografie şi apoi pe rafturile librăriilor.

„Estetic, textul cărţii este fabulos. L-am primit cu dragă inimă. Apropo de naşterea unei poveşti, cartea aceasta din punct de vedere editorial s-a născut la un pahar de şpriţ, şi a fost o potrivire fantastică. M-am trezit într-o zi la masa unei terase vorbind cu Mirela despre un text, şi încercam din răsputeri să îi explic să nu publice cartea la noi, pentru că e o cartea prea bună pentru o editură de nişă. Din vorbă-n vorbă lucrurile s-au legat aşa de bine, încât la sfârşitul acelei discuţii s-a bătut palma. Cartea este în afara colecţiilor pentru că are o personalitate aparte faţă de colecţiile editurii şi mi s-a părut firesc să îi dăm un spaţiu personal şi personalizat. În spatele unei cărţi care pare subţire este foarte multă muncă editorială, cu tipografia, cu redactarea, tehnoredactarea… Parcurgând textul am citit până la capăt şi am învăţat foarte multe, ceea ce se întâmplă foarte rar, pentru că intră foarte multe manuscrise constant în redacţie, dar puţine mă «lovesc» din prima. Această carte are un conţinut care merită transmis!”, a mărturisit editorul.

Să scrii despre ce cunoşti

Scriitorul Mircea Pricăjan a avut ocazia să citească această carte încă din faza de manuscris şi a fost surprins că a găsit un text în proză, aşteptându-se mai degrabă la o piesă de teatru. Ca această poveste să existe, scriitorul spune că au trebuit să se întâlnească două elemente. Mai întâi vremea pandemiei, a izolării, în care, neavând spectacole, actriţa a avut mult timp la dispoziţie pentru a scrie, Mircea Pricăjan observând că „pentru a scrie, sau a crea ceva, e nevoie să se instaleze la un moment dat plictisul”. Cel de al doilea lucru esenţial este să scrii despre ce cunoşti, lucru care este evident pentru cartea Mirelei Niţă Lupu.

Bianca Dacin, ilustratorul cărţii, i-a mulţumit actriţei pentru curajul pe care l-a avut de a lăsa sufleorul să deseneze. „Experienţa de sufleor m-a ajutat să înţeleg ce vrea Mirela să arate mai mult decât ceea ce citim din paginile cărţii. E important şi vizual pentru copii să îşi dea seama cum arată un arlechin sau un atelier de butaforie. Această carte îi va ajuta şi pe cei mici dar şi pe cei mari să experimenteze puţin ce înseamnă viaţa de dincolo de cortină, să trăiască emoţia.”

Actriţă a Teatrului Regina Maria din 1997, Mirela Niţă Lupu cunoaşte foarte bine „secretele” din spatele cortinei. „Ideea cărţii mi-a apărut la un moment dat ca o necesitate. Experienţa mea de actor pe scenă, întâlnirile la un pahar de poveste după spectacole cu unii dintre spectatori, şi în special la spectacolele de pub Artemotion, experienţa mea cu copiii în cadrul atelierului de teatru şi în cadrul diverselor tabere m-au făcut să ajung la concluzia că o astfel de poveste ar fi utilă”, a spus actriţa care şi-a rugat cititorii să o ajute să nu rupă legătura cu această carte şi să îi trimită impresii, să împărtăşească gânduri în urma lecturării.

Lansarea de carte s-a încheiat cu o sesiune de autografe şi multe poveşti la un pahar de vorbă.