Nu are nici un contact de la Andrei, nici măcăr o fotografie…ce îl mai leagă de fostul coleg sunt amintirile și dorința de a-l găsi pe cel cu care a împărțit patru ani din viață.

„Am fost prieteni buni. Voiam să aflu ce mai face, cu ce se ocupă, dacă mai e în țară. Era un tip inteligent, ambițios, onest și plin de inițiativă”.

Octavian Curpaș a părăsit Oradea în urmă cu 21 de ani, mai exact în luna martie a anului 1997, când împins de la spate de situația instabilă a României a plecat să-și urmeze visul american. Și-a vizitat țara în următorul an (1998 – n.red.), iar de atunci a învățat să o ia de la zero, să clădească un viitor departe de puținul pe care România putea să-l ofere.

Este expert imobiliar, în zona metropolei Phoenix, scrie articole pentru Romanian Times și coordonează de aproximativ 15 ani pagina comunității românești din Arizona: „Mi-au apărut articole în Phoenix Magazine și The Arizona Telegraph”, a declarat pentru Bihon.ro, orădeanul.

Bărbatul povestește că, în 25 iunie 2005, s-a căsătorit cu Roxana și împreună au trei copii: Janice (9 ani), Josiah (5 ani) și Amaris (3 ani). Se străduiesc să îi învețe pe cei trei limba română și își plănuiesc să vină mai des în țară pentru a-i vedea pe cei dragi.

„Copiii nu au mai fost niciodată în România. Fetița cea mare vorbește mai bine româna, băiatul a învățat mai mult aici, iar cea mică vorbește doar engleza. Noi ținem să îi învățăm limba româna, dar nu e ușor deloc atunci când în jur aud vorbindu-se doar engleza. Pentru românii stabiliți în Europa e mai ușor pentru că pot veni mai des în România și mereu vin români din țară care vorbesc fluent limba română. Cei din America sunt plecați de mai multă vreme, iar din țară vin foarte rar să se stabilească acolo. Probabil nici nu prea sunt interesați de când s-a deschis posibilitatea să lucreze sau să se stabilească legal în Europa de Vest”, a mai mărturisit acesta nostalgic.

Octavian Curpaș este autorul volumului Exilul Românesc la mijloc de secol XX – „Pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, volum apărut la Editura Anthem, Arizona, 2011, o carte document ce prezintă o viziune asupra diasporei.

Dor de mamă

S-a întors în vizită în România după 21 de ani, la mama pe care nu a mai văzut-o de 9 ani și la sora a cărei chip nu l-a mai întâlnit de la plecare, a „îmbrățișat” orașul pe care nu-l mai recunoaște și și-a umplut inima cu graiul românesc.

„După 20 de ani observ că s-a schimbat orașul în bine. S-a construit mult, oamenii sunt mai civilizați, au cam dispărut interlopii, iar actele de criminalitate cred ca sunt mult mai puține. Un lucru care ne-a impresionat aici a fost sa auzim copii vorbind în română. În SUA mai găsești conaționali care vorbesc și română, dar copiii vorbesc între ei exclusiv engleza”, a relatat pentru Bihon.ro, Octavian.

Întrebat de ce ii este cel mai dor de aici bărbatul a răspuns, fără ezitare, că-i duce dorul mamei sale. O femeie de 80 de ani, din Sântandrei, care abia și-a cunoscut nepoții.

Deși de când a venit a întâlnit doar oameni cumsecade, ospitalieri, Octavian dorește să-l întâlnească pe cel cu care și-a împărtășit visurile adolescentine. Și-a întâlnit restul colegilor, însă de Andrei Kovacs nu mai știe decât că are în jur de 46 de ani și că, în urmă cu două decenii, locuia în Ioșia.

„Numele lui este Andrei Kovacs, are în jur de 46 de ani și locuia în cartierul Ioșia. Tatăl și fratele lui au murit într-un accident în urma cu aproximativ 25 de ani. Încerc să-l găsesc pe acest fost coleg și nu reușesc”, ne-a explicat Octavian D. Curpaș.

Pentru că viața e o continuă balanța, într-un taler stau bucuriile noastre, iar în celălalt tristețile fiecăruia, cei care cunosc orice informații despre Andrei, sunt rugați să contacteze redacția Bihon.ro și Jurnal Bihorean.