Zona a fost monitorizată de către comisarii de mediu bihoreni care au constatat că: „în prezent starea stare de conservare a lacului este foarte bună şi nivelul apei este corespunzător”.

Aria protejată are o suprafață de 741 hectare şi cuprinde păduri de foioase, pajiști, tufărișuri, mlaștini, turbării, ape curgătoare, bălți şi terenuri arabile cultivate. Zona găzduieşte mai multe specii de amfibieni, cum ar fi broasca mare de lac, broasca roșie de pădure, broasca râioasă brună, buhaiul de baltă cu burtă roșie și țestoasa europeană, singura specie de țestoasă acvatică din România.

Specii ameninţate

Arborii bătrâni adăpostesc şi două specii amenințate: croitorul mare al stejarului şi rădașca, cea mai mare insectă de la noi, cu dimensiuni de până la 8-9 centimetri. Tot acolo se află şi cea mai mare colonie cuibăritoare de stârci cenușii din bazinul Ierului, cu peste 100 de cuiburi, foarte gălăgioşi, aflaţi parcă într-un permanent conflict.

La câteva minute distanţă faţă de pădurea seculară de stejari care adăpostește colonia de stârci, se află rezervația: Lacul Cicoș. Așezat într-o covată adâncită, în albia mlăștinoasă a unui afluent al râului Barcău, lacul se întinde pe o lungime de circa jumătate de kilometru și adăpostește un complex de bălţi şi mlaştini, cu un ochi de apă a cărei adâncime depășește trei metri şi jumătate. Acolo s-a format un plaur compact, pe o suprafață de circa două hectare şi jumătate. Este ultima formațiune complexă de acest gen, păstrată până astăzi în Câmpia de Vest. Țesătura vegetală plutitoare, străpunsă de exemplare masive de arin și de ochiuri de apă înșelătoare, se mișcă sub fiecare pas, făcând extrem de riscantă orice tentativă de traversare.