Comunicare, colaborare, responsabilitate – sunt principiile care guvernează cel mai eficient sistem educațional din lume, cel finlandez. S-au convins și dascălii și elevii de la C.T. „Mihai Viteazul” că așa e cu ocazia unei vizite aproape de Cercul Polar. Se spune că un sistem educațional bine gândit poate face dintr-un elev obișnuit, unul excepțional. Finlanda este considerată țara cu cel mai performant sistem educațional, fapt confirmat și de faptul că elevii finlandezi obțin constant poziții de top la testele PISA – teste internaționale menite să verifice nu atât cunoștințele tinerilor, cât mai ales modul cum aceștia gândesc. Cum se face că finlandezii se plasează consecvent pe primele locuri la testările educaţionale internaţionale? Nu este de mirare! Sunt mai multe explicații pentru aceste performanțe. Filosoful finlandez John Vilheln considera, încă din secolul XIX, că educația poate duce la bunăstare și punea bazele a ceea ce avea să devină cel mai performant sistem educațional din lume. Investițiile în educație au fost susținute, astfel că în prezent învățământului îi revine nu mai puțin de 14% din bugetul de stat.

Alice Popa și Raluca Sereș, două dintre profesoarele de la C.T. „Mihai Viteazul”, însoțite de șase elevi – Adina, Antonia, Daniela, Sara, Casian și Ionuț – au fost în Finlanda, unde timp de o săptămână au studiat acest sistem la el acasă. Gazdă le-a fost școala din Kokkola, din apropierea Cercului Polar. Orădenii au avut această oportunitate ca urmare a faptului că au făcut parte din Programul Erasmus+, din proiectul „Snowman goes intercultural” (Omul de zăpadă devine intercultural), alături de tineri din Slovenia, Italia, Irlanda, Slovacia și țara gazdă. Proiectul a fost inițiat de Centrul de Tineret „Villa Elba” din Finlanda.

Scopul proiectului a fost ca adolescenţii să facă schimb de idei şi să cunoască viaţa cotidiană a tinerilor finlandezi.

Fascinați

Într-un studiu intitulat „Finlanda – ce are ea şi nu avem noi”, în urma experienței trăite, văzută pragmatic, dar realist, prin ochii participanților, aceștia explică de ce „elevii și dascălii, deopotrivă, sunt fascinați de modelul educațional finlandez… Pentru că se spune că acolo sunt cei mai deștepți copii din lume”.

S-au documentat intens și spun că „am dus acolo o altă Românie, despre care, spre surprinderea noastră, unii știau, iar alții au fost plăcut surprinși! Și pe noi ne-a surprins plăcut coordonatorul delegației irlandeze, care știa despre Dacia (provincia romană, nu mașina) mai mult decât știu mulți din conaționalii noștri”.

Spirit finlandez

Elevii și dascălii de la „Mihai Viteazul” cred că au înțeles cu această ocazie și ce înseamnă spiritul finlandez. „În ce constă el? Totul are o rezolvare, important este să te concentrezi pe găsirea de soluții! Am ajuns la tabăra de tineret unde eram cazați pe la ora 3:00 dimineața. Acolo, altă surpriză: elevii erau cazați separat de profesori. Și când spun «separat», înseamnă în căsuțe aflate la 500 m distanță, astfel încât controlul profesorilor nu era tocmai ușor de făcut, cu atât mai mult cu cât eram despărțiți de o zonă complet acoperită cu gheață. Prin urmare, elevii urmau să se descurce singuri, fără «dădacă». Nimeni nu le spunea să doarmă, nimeni să se trezească! A doua zi însă, elevii au elaborat ei înșiși un set de reguli pe care le-au semnat în semn de asumare, și pe care le-au și respectat, fără a fi nevoie de vreun profesor care să-i oblige la asta. Așa funcționează lucrurile: pur și simplu. Profesorii erau acolo ca să creeze activități și ca să le coordoneze. Să nu credeți acum că regulile nu au fost încălcate! Dar nu de copiii din Finlanda! Fiind o diversitate culturală destul de mare (în proiect erau șase țări – Finlanda, Italia, Slovacia, Slovenia, Irlanda și România), s-a mai întâmplat și asta. Soluționarea situației, însă, s-a făcut tot după modelul finlandez! Adică fără «sancțiuni», ci prin discuții în care împricinații au fost invitați să spună ce au făcut, de ce au făcut asta și cum ar putea fi ajutați să nu mai facă asta. Asta i-a obligat să se gândească la ceea ce au făcut, dar și la soluții remediabile”, spune Raluca Sereș.

Ce mai are Finlanda? „Saună și hotube (cred că finlandezii nu au senzori de temperatură pe piele) – n-am văzut până acum pe nimeni care să reziste la temperaturi extreme fără să clipească măcar, așa cum au făcut-o fetele acelea de 15-16 ani, care aci mergeau prin zăpadă cu gleznele goale, la -15 grade, aci săreau în apa fierbinte din hotube sau stăteau în saună la 85-100 de grade fără o grimasă măcar. Locuințele, în majoritate, sunt construite după criteriul strictului necesar. Casele sunt mici și primitoare. Și în toate în care am intrat exista o pianină! Asta pentru că majoritatea copiilor cântă la un instrument, cei mai mulți la pian.

Mașinile sunt folosite dacă este necesar. Finlandezii sunt mari iubitori de mișcare, preferă mersul pe jos sau cu alte mijloace mai puțin poluante și mai solicitante fizic.

Țara e acoperită în proporție de 75% de păduri, iar locuitorii au un respect imens pentru natură. De altfel, am vizitat Muzeul arctic, unde custodele, un domn venerabil, mi-a spus la un moment dat: «Aici viața e grea! Dacă nu mergi cu natura, mori!». Iar oamenii aceia merg cu natura! Au învățat să folosească ceea ce oferă ea. Vânturile sunt extrem de puternice? Au construit centrale eoliene. Astfel nu poluează, iar necesarul de energie este satisfăcut oriunde. Oamenii au grijă să «incomodeze» cât mai puțin natura.

Impresionant a fost, de asemenea, modul în care oamenii aceia se raportează la ceilalți. În general, nordicii sunt considerați oameni reci. În realitate, sunt doar discreți și țin mult la spațiul lor personal. E aproape o religie să nu invadezi spațiul personal al celuilalt”, explică Alice Popa.

Școala și biserica

Orădenii au fost și în biserici, și spun că nu au nicio legătură cu ceea ce văzuseră în țara noastră. Sunt locuri austere, în care oamenii merg pentru rugăciune, dar și pentru a suda comunitatea, despre nevoile căreia iau cunoștință tot acolo. „Preotul e mai mult decât un lider spiritual, este și un factor de coeziune în comunitate. Asta face din comunitate o mare familie, în care toți se ajută între ei, pentru că sunt perfect conștienți că o comunitate puternică înseamnă indivizi puternici… și fericiți!”, explică prof. Raluca Sereș.

„Apropo de biserică și de rolul ei în comunitate: știu că la un moment dat circula în mediul virtual o legendă cum că în Finlanda există din 1600 o lege care interzice analfabeților să se căsătorească și să aibă copii. Ca în orice legendă, e și un sâmbure de adevăr aici. Nu e o lege, dar religia având acolo un rol important în comunitate, pentru a se căsători (și nu numai), tinerii sunt obligați să urmeze niște cursuri la biserică. Asta înseamnă să știi să citești! Dacă nu știai, pe lângă biserică funcționa și o școală. Așa că treceai pe-acolo mai întâi!”, a povestit prof. Alice Popa.