Lansare: „Ochi hăituiţi de trădare”

„Poezia lui Gheorghe Vidican nedumereşte şi derutează. Expresie a unui sentimental reprimat, pare că nu vrea să dezvăluie limpede ceva, pentru că ea însăşi nu ştie ce să dezvăluie din lumea pe care o explorează. Tatonează. Scriitura poematică suprapune două stiluri disjuncte, în palimpsest: unul clar în profunzime, altul confuz la suprafaţă. Poemul arată ca desenul naiv, bine conturat în primă instanţă, al unui copil (un vapor, un copac, o pisică), desen peste care mâna supărată şi nervoasă a aceluiaşi autor a mâzgălit linii dezordonate, pentru că e nemulţumit de trădarea textului sau pentru a ascunde ce a vrut să arate sau să spună, ca să nu fie acuzat de simplitate şi directeţe în exprimare. Sintaxa suprarealistă a disparităţilor e prima vizibilă. Desenul din profunzime nu se vede întotdeauna la prima lectură din cauza haşurilor. Fluxul imaginilor fulgurante se înregistrează pe pelicula versului lung ca o suită de secvenţe ce se succedă derutant, reziduuri ale unei realităţi sparte în cioburi. În faţa cititorului se perindă halucinant fantasme din lumi diferite, care trec unele pe lângă altele sau se ciocnesc. Dacă spectacolul este neliniştitor sau plăcut, rămâne să decidă privitorul, în funcţie de ceea ce vede, de ceea ce simte sau de ceea ce înţelege. Dacă înţelege. Poezia lui Gheorghe Vidican are nevoie de un cititor devotat şi perseverent”, a arătat criticul Ion Simuţ.