Maestrul Victor Rebengiuc a ales cele mai frumoase poezii ale poetului Ioan Alexandru, poezii care se împleteau armonios cu muzica indescriptibil de liniştitoare a lui Grigore Leşe, transpunându-i astfel pe spectatori într-o altă lume, plină de pace şi cultură – prin „Lumina lină”. Astfel, folclorul vechi românesc a răsunat pe scena Filarmonicii din Oradea ca o adevărată rugăciune: „Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare că doarme, cu capul pe-o mănăstire şi de nimeni n-are ştire”, iar orădenii au fost atât de captaţi de tainica seară, încât au devenit ei înşişi grăitori ai versurilor culese de Grigore Leşe: „Nu-i lumină nicăiri, or murit toţi oamenii/Numa’ la mândruţa me’ arde lampa ca ş-o ste’”, moment în care cei doi maeştri au devenit spectatori ai celor care îndrăzneau să murmure delicat aceste versuri izbitor de profunde.
Este de admirat cum două personalităţi marcante ale culturii române s-au unit într-un spectacol atât de interesant, întru amintirea unui mare poet, Ioan Alexandru, dar sunt de lăudat şi organizatorii festivalului Toamna Orădeană că s-au gândit să propună publicului orădean asemenea momente de solemnă cugetare, momente pe care le-am putea considera greu de digerat pentru unele cateogorii de persoane, dar care iată, au stârnit interesul public, spectacolul fiind extrem de admirat. Acesta a durat în jur de 40 de minute, absolut suficient pentru ceea ce s-a propus pe scena Filarmonicii, căci fiecare minut din spectacol a fost gustat cu mare intensitate. Fiecare cuvânt rostit de Victor Rebengiuc, fiecare sunet izvorât din Grigore Leşe, au transformat pentru câteva minute Oradea într-o oază de lumină lină.
Citiți principiile noastre de moderare aici!