Printr-o sentință dată în primă instanță în urmă cu o săptămână și deja atacată cu apel, Gheorghe Gaja a fost obligat să muncească 60 de zile în folosul comunității și să achite 9.500 de lei cheltuieli de judecată. Deși Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) a cerut daune morale de 500.000 de lei, instanța a respins pretențiile, considerând că „nu a fost dovedită o atingere concretă a reputaţiei/imaginii” Uniunii.

Omisiune observată după 2 ani

Gheorghe Gaja activează ca practician în insolvență din 2016, după ce până în 2013 a fost comisar al Gărzii Financiare Bihor, instituție la conducerea căreia s-a aflat o perioadă în calitate de comisar şef adjunct.

În 2020, Gaja a fost desemnat de către Tribunalul Bihor ca lichidator judiciar pentru o societate aflată în insolvență. Printr-o sentință dată în același an, Tribunalul Bihor a închis procedura insolvenței și a dispus radierea societății, dar nu s-a pronunțat asupra onorariului cerut de lichidatorul judiciar pentru activitatea prestată. Omisiunea a fost observată de lichidator abia după doi ani, când a pregătit actele prin care solicita decontarea sumei de 5.000 lei – onorariul său – din fondul naţional de lichidare, administrat de filialele județene ale UNPIR. Procurorii l-au acuzat pe Gheorghe Gaja că, pentru a putea obține banii solicitați, în perioada decembrie 2022 – ianuarie 2023 ar fi modificat sentința din 2020 a Tribunalului Bihor, adăugându-i formei editabile pe care o deținea un text care confirma că instanța „încuviințează plata onorariului lichidatorului judiciar (…), în cuantum de 5.000 lei, care se va achita din fondul de lichidare”. În plus, ar fi inserat în hotărâre semnătura și ștampila judecătorului sindic, au explicat anchetatorii. Cu sentința astfel modificată, Gaja ar fi întocmit o factură pentru suma de 5.000 de lei și a completat o declarație pe propria răspundere prin care a confirmat că hotărârea judecătorească este definitivă.

A renunțat la decont

Toate documentele au fost transmise filialei Bihor a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, ai cărei reprezentanți au observat că au primit o copie ai sentinței și i-au cerut lichidatorului judiciar să aducă actul original. Procurorii susțin că, în această situație, Gheorghe Gaja ar fi încercat să ascundă faptul că a falsificat hotărârea și a formulat către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bihor o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile.

Solicitarea i-a fost respinsă, pe motiv că a fost introdusă prea târziu, mult peste termenul legal de 15 zile de la pronunțarea hotărârii. Drept urmare, lichidatorul a transmis UNPIR că renunță la decont, motivând că nu găsește în original sentința de închidere a procedurii de insolvență. Doar că membrii Uniunii au verificat documentele primite de la Gaja, „ocazie cu care a constatat faptul că în Buletinul Procedurilor de Insolvență (…) sentința nu conținea fraza privind încuviințarea onorariului”. În plus, UNPIR a aflat de cererea de completare a dispozitivului hotărârii judecătorești, observând și că semnătura judecătorului de pe sentința depusă de lichidator este identică cu cea de pe hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență. În aceste condiții, UNPIR Bihor nu a plătit suma cerută și a anunțat autoritățile judiciare.

Nu a recunoscut acuzațiile

Gheorghe Gaja nu a recunoscut acuzațiile care i-au fost aduse. Potrivit sentinței Judecătoriei Oradea, consultată de Jurnal bihorean, el a explicat că a trimis documentele către UNPIR doar pentru a primi număr de înregistrare și pentru „a nu pierde ocazia depunerii tuturor cererilor de decont către secretariat”. Ulterior urma să prezinte actele în original, a susținut lichidatorul care a mai precizat că, după ce instanța i-a respins cererea de completare a dispozitivului hotărârii, a retras benevol cererea de decont.

Gaja a declarat că nu a urmărit să obțină ceva ce nu i se cuvenea, arătând că judecătorul sindic nu a respins cererea privind acordarea onorariului, ci doar a omis să se pronunțe cu privire la acesta. În replică, deși a fost de acord că modificarea sentinței nu a fost făcută pentru a solicita un folos necuvenit, Judecătoria Oradea a stabilit că prin folosirea unor mijloace frauduloase pentru a obține un drept este comisă o înșelăciune. Judecătorul de caz a observat că lichidatorul judiciar a renunțat la decont abia după ce UNPIR a cerut actele în original și după respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței.

„Inculpatul, după depunerea cererii de decont, a continuat activitatea frauduloasă prin încercarea de a legaliza post factum un act falsificat, retrăgând cererea doar atunci când a constatat că nu mai are alternativă legală, ceea ce nu poate echivala cu o desistare”, se arată în hotărârea Judecătoriei Oradea, care i-a aplicat lichidatorului o pedeapsă de un an de închisoare pentru tentativă de înșelăciune.

Instanța l-a găsit vinovat pe Gheorghe Gaja de fals informatic în ceea ce privește sentința pe care ar fi modificat-o, faptă pentru care inculpatul s-a ales cu încă o pedeapsă de un an de detenție. În schimb, l-a achitat pentru acuzația de falsificare a facturii emise pentru onorariul de 5.000 de lei, arătând că documentul nu face referire la hotărârea presupus a fi măsluită, ci cuprinde doar mențiunea că este aferentă dosarului de insolvență.

Cele două pedepse au fost contopite cu cea de 6 luni de detenție pentru fals în declarația pe proprie răspundere, rezultând o condamnare finală la un an și 6 luni de închisoare, cu suspendare pe un termen de supraveghere de 3 ani. Judecătoria Oradea a explicat că, deși nu a recunoscut acuzațiile, Gheorghe Gaja „are posibilități de îndreptare, aplicarea pedepsei fiind suficientă chiar fără executarea acesteia, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de timp determinată”.

Contactat de Jurnal bihorean, Gheorghe Gaja a explicat că se va consulta cu avocații, pentru că „nu vreau să deranjez pe nimeni, nu vreau să emit opinii. Eu și acum consider că fapta nu există. O să vedem ce va fi mai departe”. Mai departe însemnând Curtea de Apel Oradea, instanță la care procesul se va muta după ce sentința judecătoriei orădene a fost atacată cu apel.