Livada de vişini din Rusia lui Cehov

Rusia lui Cehov se transformă. Livezile de vişini nu foarte neproductive şi, pe deasupra, gospodărite de oameni prea puţin… gospodari, au toate şansele să dispară. În loc, se cer case de vacanţe pentru turiştii începutului de secol XX. La fel, îngropaţi în datorii, moşierii obişnuiţi să lase munca pe seama iobagilor se trezesc fără forţă de muncă şi, prin urmare, devin nişte milogari patetici. Noroc cu maica Rusie, ce-şi descoperă zăcămintele subsolului… Prin urmare, Dumnezeu le pune şi moşierilor mâna pe capul lor, altfel destul de sec. Sec precum vodka pe care continuă s-o bea într-o veselie vecină cu demenţa. Pentru că, nu-i aşa?, deşi catastrofa îşi întinde deja umbra deasupra moşiilor şi-a conacelor, aceştia, moşierii, o sfidează.

Frivolităţi şi rătăciri

Se va găsi o scăpare, o soluţie. Dacă nu la mătuşa cea bogată, atunci măcar la Paris, ori printr-o sinecură convenabilă în vreo bancă. Pentru că, o dată cu noile oportunităţi de investiţii, apar şi omniprezentele, omnipotentele bănci.

Ioana Dragoş Gajdo este risipitoarea moşieriţă Ranevskaia Liubov Andreevna, cea care nu se poate dezlipi de caracteru-i frivol şi continuă să risipească banii ce i-au mai rămas. La rândul său, fratele ei, Gaev Leonid Andreevici (Richard Balint), nu găseşte, dar nici nu caută soluţii, mulţumindu-se să peroreze monologuri lâncezite şi să joace… biliard. Tineretul din casa Andreevici priveşte, la rându-i, spre alte zări, intuind că, deşi încă în picioare, Livada de vişini aparţine deja trecutului. „Rusia întreagă este livada noastră”, îi spune Aniei eternul student Trofimov (George Dometi) Aniei (Denisa Vlad), fiica de doar 17 ani a Ranevskaiei. „Pământul nostru este întins şi frumos. Are o mulţime de locuri minunate”, o încredinţează idealistul pe fiica moşierei.

Toate acestea într-o vreme în care moşia lor, casa lor plină de amintiri, celebra Livadă de vişini, este pe cale să fie înstrăinată printr-o licitaţie, pentru stingerea datoriilor acumulate de către anacronicii moşieri Andreevici&Andreevna. Identitatea celui căruia îi este destinată Livada de vişini nu poate constitui o surpriză. Dacă idealistul Trofimov, căruia Rusia întreagă îi este livadă, îndeamnă moşierii la muncă, muncă şi iar muncă, uitând el însuşi să practice ceea ce cere, acel negustor fără carte, fără titlu, dar cu bani, cadrează mult mai bine într-o Rusie încă ţaristă, ce se înnoieşte, dar care nu peste multă vreme se va înroşi cu totul.