Jurnal Bihorean & Bihor Online s-au deplasat la Hotel Ceres din Băile 1 Mai, pentru a observa starea de spirit a carantinaților de acolo. Așa-numitul „lot Belfast”, care a intrat în țară, în valuri, la început de aprilie, fiind originari din Bihor!

De fapt, baza de tratament a fost transformată într-un soi de sanatoriu pentru cei depistați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2, însă fără să prezinte simptome. Prin urmare, aceștia au calitatea de pacienți, ține să precizeze prefectul Dumitru Țiplea.

Apropiindu-se de hotelul unde sunt cazați pacienții, redactorul JB & BIHON a putut constata starea de voioșie ce emana de la balcoanele stabilimentului. În măsură covârșitoare, se comunica în limba maternă – rromani, țigănește – o limbă de sorginte indo-europeană, cu alfabet latin. Însă, o dată ce-au reperat jurnalistul, starea de spirit a carantinaților s-a schimbat radical, vituperând împotriva medicilor și a autorităților, care îi țin, chipurile, “în pușcărie”.

Pacienții de la Ceres, în marea lor majoritate de etnie rromă, sunt nemulțumiți de atitudinea autorităților față de ei. Susțin că nu sunt bolnavi, că li se servește hrană stricată și prin urmare, mai rău se îmbolnăvesc, fiind ținuți captivi în hotel. Mai cu seamă că stau acolo deja de aproape o lună. Autoritățile județene nu își permit să le dea drumul, având în vedere faptul că, asimptomatici fiind, ar putea, totuși, să răspândească virusul în societate.

Redăm, în continuare, o sinteză a dialogului purtat de jurnalist cu „lotul Belfast”, cazat la Ceres:

JB&BIHON: Ce nemulțumiri aveți?
Pacient: Doctorii nu ne zic nimic. Stăm aici ca proștii. Suntem disperați. Ce facem cu copiii? Stăm de 23-24 de zile aici, fără simptome.

JB&BIHON: Vi s-au prelevat probe?
Pacient: E adevărat, prima dată ne-a găsit pozitivi, dar nu ne spun când ne mai ia din nou.

JB&BIHON: Când ați intrat în țară, ați știut că veți fi plasați în carantină…
Pacient: Pe noi ne-a prins pe drum. Veneam din Belfast, Irlanda de Nord, eram în Austria și nu ne-a lăsat să trecem. Dacă știam, nu veneam să stăm aici, în pușcăria asta.

JB&BIHON: Ce ați făcut acolo?
Pacient: Am muncit, la spălătorie. În România murim de foame. Am fost să ne câștigăm pâinea, să nu murim de foame.

JB&BIHON: N-aveți de lucru în România? Știți că în România există deficit de forță de muncă și rata șomajului era una dintre cele mai mici din UE?
Pacient: Vrem să plecăm acasă de aici.

JB&BIHON: Stați laolaltă, în familie, pozitivi cu negativi. Aveți contact continuu și direct. Cine garantează că nu-i infectați și pe alții, o dată ce ieșiți de aici?
Pacient: Da, dar noi așteptăm să ne recolteze din nou. Dar nu ne spune nici când ne ia.

JB&BIHON: Vi s-a transmis că nu veți mai fi testați?
Pacient: Dar nu ne spune când. Au zis doctorii că vin. Nu mai vin doctorii. Am făcut deja testul, dar nu ne-a dat niciun răspuns. Vrem dovadă de la laborator!

JB&BIHON: Respectați condițiile de distanțare fizică ce vi s-au impus?
Pacient: Dar când ne-a băgat 60 de oameni la un WC, acolo, la școala Sinteza, dvs. ați respectat ceva (jurnalistul e confundat cu un reprezentant al autorităților, deși s-a prezentat inițial – n.red.)?

JB&BIHON: Sunteți mulțumiți de condițiile locative?
Pacient: Nu suntem. Vrem la noi în sat.

JB&BIHON: De ce credeți că sunteți ținuți aici?
Pacient: De ce suntem ținuți? Că luați bani frumoși. Luați miliarde de pe noi.

JB&BIHON: Cine ia?
Pacient: Voi, mafia de la Stat.

JB&BIHON: Eu nu lucrez la Stat, domnule. Eu lucrez în presă.
Pacient: Dumnezeu să te binecuvânteze!

JB&BIHON: Câte persoane ați fost plasate într-o cameră?
Pacient: Aici suntem 5-6.

JB&BIHON: Asta doriți dvs, să stați laolaltă, sau nu sunt mai multe camere?
Pacient: Aici suntem cu familiile noastre, cu copiii noștri. Ne țin aici ca pe proști.

JB&BIHON: Văd că la balconul de la etajul 2 sunteți 10 persoane. Sunt zece paturi în camera aceea?
Pacient: Dacă suntem betegi, de ce nu ne dă niciun tratament?

JB&BIHON: Dvs credeți că are cineva are interesul să cheltuie cu dvs 300 de lei/persoană/zi pentru cazare și masă (norma aprobată la nivel național– n.red.)?
Pacient: Ei nu cheltuie, ei câștigă. Nu avem nevoie de cheltuielile lor. Din cheltuială, jumătate bagă în buzunar. Ne dă pită mucedă? Ne dă mâncare stricată? Asta nu-i mâncare, iar mâncare de acasă nu ne lasă. Ne-a băgat ca la loz în plic. Am semnat pe 14 zile. Dar suntem de-o lună, în carantină. Nu vrem așa ceva, vrem acasă. Nu suntem copii mici, avem domiciliu, de ce nu ne lasă la casele noastre? Mai rău ne îmbolnăvim aici, decât la noi acasă.

Prefectul: „Nu pacientul, ci medicul hotărăște”

Prefectul Dumitru Țiplea a reacționat la nemulțumirile celor cazați în Hotel Ceres din Băile 1 Mai. „În fiecare centru se asigură permanență, avem un medic care zilnic este acolo. Spitalul de Recuperare asigură permanența la centrele de carantină din Băile Felix și 1 Mai”, transmite prefectul, subliniind că persoanele cazate la Ceres au calitatea de pacienți, fiind testați pozitiv, însă fără simptome. Autoritățile fac eforturi consistente să aibă o relație civilizată cu cei cazați la Ceres, însă nu e ușor să găsească înțelegere din partea „lotului Belfast”, spune prefectul. „Nu ai cum să îi desparți. Sunt familii numeroase, care stau împreună, în aceeași cameră. Pe foarte puțini am reușit să îi despărțim, dacă în cadrul aceleași familii unii sunt pozitivi, iar alții sunt negativi”, declară prefectul, subliniind astfel motivul pentru care o „lăsare la vatră” a pacienților asimptomatici reprezintă un risc social. Ei nu vor fi lăsați să plece până când testele nu arată că aceștia nu mai sunt purtători de coronavirus.

„Dacă sunt ținuți de peste 20 de zile, înseamnă că au fost mutați la centrul de asimptomatici, iar calitatea lor este de pacienți. Ceres funcționează ca o secție exterioară a Spitalului Municipal. Din ziua 15 sunt pacienți, iar persoana care coordonează centrul este dr. Ramona Suciu. Din toate centrele, zilnic sunt transferați acolo cei găsiți pozitivi, asimptomatici”, transmite prefectul.
Dumitru Țiplea subliniază că aceștia nu pot părăsi incinta Hotelului Ceres, până când nu li se prelevează alte două probe, ambele negative. „Nu pacientul, ci medicul hotărăște”, întărește prefectul.
În ceea ce privește calitatea hranei, în condițiile în care norma de hrană stabilită la nivel național este de 70 lei/zi/persoană, prefectul indică spre cei care s-au ocupat operativ, de problemă: „DSP e vârful de lance în această luptă. DSP face contractele, cu fiecare centru de carantină. DSP face contract cu autoritatea publică locală și autoritatea face contract cu operatorul. Hotelierul oferă și cazare, și masă. Din câte știu, dl Copil (directorul hotelului – n.red.) a preferat să aducă mâncarea cu catering. Sigur, s-a hotărât să li se limiteze pachetele de acasă, pentru că timp de 1-2 ore pe zi, personalul nu făcea altceva decât să le distribuie pachete. Însă, dacă zilnic faci de mâncare pentru sute de persoane, consider total ilogică această reclamație”, adaugă prefectul, încredințându-i pe bihoreni că gestiunea carantinaților este o sarcină neplăcută, însă cât se poate de necesară, pentru a preveni răspândirea Covid-19 în județul Bihor.