S-a mai încheiat o etapă din proiectul de amenajare interioară a Muzeului Ţării Crişurilor prin încheierea lucrărilor la secţia de artă românească, urmând ca lucrările să fie complet finalizate şi la etajul trei până la 31 mai 2022. La etajul trei, la secţia de etnografie încă se lucrează, aşa încât în ianuarie, când se va deschide pentru public secţia de artă românească, vizitarea se va face doar cu ghidaj.

Amenajarea expozițiilor de bază ale Muzeului Țării Crișurilor a fost finanțată prin programul Interreg România-Ungaria, axa RO-HU 446. „Prin acest proiect pe fonduri europene transfrontaliere s-au adus undeva la 3 milioane de euro, bani pe care în momentul de faţă, într-o proporţie de 80% au fost deja finalizaţi. Aceasta este etapa a III-a. Pentru a ajunge la acest nivel, am trecut prin două etape de finanţare. Prima etapă s-a derulat în 2016-2017 reprezentând construcţia, renovarea acestei clădiri – a costat în jur de 14 milioane de lei, în a doua etapă s-a amenajat curtea, subsolul, etajul I şi tot ce înseamnă partea de infrastructură – care a însemnat cam 21 de milioane de lei. Vreau să mulţumesc în primul rând vechii conduceri a muzeului, care a făcut posibilă o astfel de investiţie, pentru că vorbim de acest proiect pe fonduri europene dus direct de către muzeul asociat cu entităţi culturale din Ungaria. De asemenea, mulţumesc domnului director că a preluat cu o mână de fier finalizarea acestor lucrări”, a spus Călin Gal, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor, care a subliniat faptul că prin noua strategie culturală pe care CJ o va pune în aplicare în 2022 până în 2027 – care are la bază dezvoltări şi pe fonduri europene, va fi alături de muzeu transformându-l într-o „verigă de bază a zonei culturale orădene”.

[eadvert]

Expuse în premieră

Directorul interimar al muzeului, Gabriel Moisa, a precizat că se doreşte ca muzeul, prin patrimoniul său, să se ridice la nivelul unui muzeu naţional. „O să vedeţi aici obiecte de patrimoniu, de tezaur, care nu au mai fost expuse până acum”. Printre acestea sunt lucrări de Corneliu Baba („Arlechinul”, „Maternitatea”), Ion Ţuculescu („Ochii”, „Soţia artistului”, „Totem”), Victor Brauner („Flacăra albastră”), M. H. Maxy („Compoziţie”, „Portret de fată”).

 

Cornel Abrudan, şeful secţiei de artă a muzeului, a explicat faptul că amenajarea secţiei de artă românească s-a făcut la standarde europene. Pentru asta au trebuit construite elemente de infrastructură speciale. A trebuit construit şi acreditat laboratorul de restaurare şi au fost acreditaţi şi câţiva restauratori noi, pentru că tot ce este expus a trecut printr-un proces de restaurare şi de conservare preventivă în aşa fel încât lucrările să poată fi impecabil expuse. Designul expoziţiei a trebuit să ţină cont de câteva prevederi legale importante: nivelul de iluminare, nivelul de microwatt pe lumen, nivelul de umiditate relativă, toate acestea însemnând construcţia unui aparat tehnic care a însemnat foarte mulţi bani.

Expoziţia este structurată într-o singură sală, o galerie lungă, cu pereţi mobili care să permită reconfigurarea spaţiului. S-a evitat iluminarea naturală, construindu-se pereţi dubli. S-a ţinut cont de normele PSI, de ventilaţia naturală sau guri de închidere a aerului în caz de incendiu, senzori de fum şi de ploaie artificială. Ceea ce este expus reprezintă cam 10% din colecţia muzeului – care înseamnă în total 12930 de lucrări şi este oferită pentru cercetare, vizualizare, pentru educaţie. În secţia de artă românească sunt expuse 326 de lucrări, 36 de sculpturi, şase lucrări de grafică şi 28 de lucrări de artă deorativă.

De la 1918, până azi

Lucrările au fost expuse în aşa fel încât să explice foarte bine limbajul vizual din epocă, a influenţelor Europei şi a noastră în Europa în fiecare dintre epoci, corelat cu elemente de viaţă socială şi cu posibiliatea de generare a evoluţiei ulterioare, pentru că de la o etapă imediat după 1918, fiecare etapă a generat-o pe următoarea. „Partea artistică a avut şi construcţia pedagogică, încă din Renaştere, prin care maestrul generează alţi maeştri, şi este puţin valoros maestrul care nu îşi depăşeşte maestrul antecedent”, spune Cornel Abrudan.

S-a început expoziţa cu arta plastică din regatul României, după 1918, în care apar Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Oscar Han şi Ştefan Dimitrescu, care au făcut parte din grupul celor patru, care au fost printre primii care au constat că este foarte important să existe o şcoală de pictură românească. După această periaodă au apărut manifestări artistice cu influenţă europeană dar cu un puternic caracter de şcoală românească, explică Cornel Abrudan. Se pot admira lucrări de Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, apoi galeria maeştrilor care au generat maeştri, precum Camil Ressu, fost profesor al multor generaţii de artişti. Sunt expuse lucrări tezaur de Ion Ţuculescu, picturi de Aurel Ciupe, Ion Musceleanu, Henri Catargi, Horia Damian, Coriolan Hora sau Kiss Elek, trecând apoi până la pictorii orădeni din Atelier 35, primul dintre optzecişti cu lucrări de acum fiind Ioan Augustin Pop, toate lucrăile acestuia reprezentând donaţii pentru muzeu.

O parte din expoziţie va rămâne stabilă, şi o parte care va suferi modificări pe măsură ce lucrările care se află în depozit vor fi reevaluate. Ultima sală, care este dedicată Atelier 35 – artiştilor optzecişti are o sală apendice în care va fi expusă generaţia ’80 cum se manifestă azi, unde lucrările se vor schimba din patru în patru luni. Apoi, la pictura contemporană pe puţin de 20% dintre lucrări se vor schimba la intervale de timp de cel puţin un an.

Expoziţia de artă românească se va deschide pentru public din ianuarie 2022, urmând să fie finalizate şi expoziţiile de artă europeană, „arta 1900” şi cea de artă decorativă românească, toate până la sfârşitul lunii ianuarie.