În luna lui Făurar, între Dragobete şi Mărţişor, Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural în colaborare cu Centrul Judeţean de Conservare şi promovare a culturii tradiţionale şi cu ”Asociaţia Iele World” din Târgu-Jiu au pus pe simeze lucrări pline de culoare, de lumină, care sărbătoresc atât dragostea cât şi începutul primăverii, prin tehnici tradiţionale.

În Palatul Princiar, corp A, etaj 2, vizitatorii pot admira până vineri în sala 16, creaţiile “Asociaţiei Iele World”. Proiectul iniţiat de Oana Tudose este un proiect de cercetare textil-artizanală a lânii de ovine care astăzi, în România, este aruncată la gunoi sau arsă. În prezent, lâna de ovine reprezintă un material prim regenerabil și extrem de nevalorificat în zonele montane din România. În fiecare an tone de lână sunt aruncate în mediul înconjurător sau arse.

„Ideea a pornit de la faptul că lâna se arde şi se aruncă. Am încercat să lucrăm cu ea şi aproape instinctiv ne-am uitat la metodele tradiţionale de prelucrare care, momentan, fie au dispărut, fie se folosesc prea puţin. Şi mă refer la torsul lânii pentru care ne-a fost extrem de greu să găsim până şi unelte de tors. Croşetăm lâna, o vopsim cu vopsele naturale, cu vopsea acidă, o împletim. Fie facem toate astea în cadrul atelierului, fie lucrăm cu femeile din zonele rurale Gorj, în special pentru partea de tors. Fetele din generaţia mea nu mai ştiu să toarcă lâna, nici mama mea nu mai ştie”, a explicat Oana Tudose la vernisaj.

Poveşti mitologice

Alături de Sabina Bîscă, Oana Tudose se inspiră din poveştile mitologice, pentru că „nu au niciun început şi niciun sfârşit”. Le citesc, le recitesc şi încearcă să le captureze esenţa, aşa cum a fost cazul măştilor, imaginarul arhaic. „Redăm printr-o mască oarecum contemporană esenţa poveştii mitologice, cumva lipsită de puterea purtătorului. Din cauza asta măştile nu se pot purta. Au capturat mai mult esenţa poveştii decât a celui din spatele măştii”.

Oana Tudose a deschis atelierul în 2019 dar aceast proiect a început de fapt în 2017. A fost destul de greu să găsească lână, dar a găsit totuşi în zona Novaci, unde mai sunt încă multe stâne şi mulţi oieri. Ei încă mai urcă acolo cu oile pe munte, şi coboară – semn că mai există transhumanţă. „Am discutat cu un cioban din zona Novaci. Femeile din familia dânsului spală lâna, o duc la daracul din Novaci, care mai este pus în funcţiune atunci când e nevoie, şi ne aduc lâna spălată şi dărăcită. E o tehnică specială de a spăla şi dărăci, de aceea încă nu putem face noi asta. Şi tehnica vopsirii naturale a fost extrem de greu să o deprindem. E un întreg proces pe care încă îl învăţăm”, spune Oana Tudose.

Cu dexteritate şi suflet

În cea de a doua sală a expoziţiei, sala 15, se pot admira cusături de goblen, ouă împestrite, mărţişoare, grafică, tapiserie, vase decorative, pictrură. Lucările sunt realizate de: Ioana Precup, Filimon Mirela, Eugenia Drăgoi, Szell Ecaterina, Hortenzia Belicciu, Qvartal Margit, Ecaterina Grecu, Dora Tudor, Ileana Vlad, Viviana Mrejea, Edina Puşcaş, Galeria de ceramică, Galeria “Tibor Erno”, Tabăra “Ceata lui Piţigoi”, Olimpia Urdea. Totodată pot fi admirate şi lucrările ale persoanelor lipsite de libertate de la Penitenciarul din Oradea.

De remarcat faptul că o serie de lucrări aparţin elevei Edina Puşcaş, care este elevă în clasa a IV-a la Colegiul „Mihai Eminescu”. De asemnea de menţionat capele realizate de lect. univ. dr. Olimpia Urdea de la Facultatea de Arte din Oradea, şi care fac parte dintr-o colecţie mai amplă de 21 de cape.

Amfitrion al vernisajului a fost managerul muzeului, Angela Lupşea, care a apreciat din nou iniţiativele doamnei inginer Mioriţa Săteanu, cea care a coordonat această expoziţie. „În ultimii zece ani am colaborat pe foarte multe proiecte cu doamna Săteanu, şi pe foarte multe domenii”. De altfel, Mioriţa Săteanu a vorbit în deschiderea evenimentului despre cei cu care colaborează de ani de zile şi se bucură că a avut în această expoziţie, ca invitată, ”Asociaţia Iele World” din Târgu-Jiu. „În toate lucrările este foarte multă lumină şi foarte multă culoare. Este şi foarte multă dexteritate în degetele care au realizat aceste lucrări şi în toate s-a pus mult suflet”, spune Mioriţa Săteanu.

Invitat la vernisaj a fost şi cercetătorul ştiinţific Vasile Todincă. „Satul traversează la ora actuală nu o perioadă de criză, ci o perioadă maladivă”, spune muzeograful. Dar dincolo de ceea ce se întâmplă în satul contemporan şi despre care are o carte în lucru, Vasile Todincă a dorit să vorbească despre tradiţiile legate de Dragobete, înlocuite din păcate cu sărbătoarea importată, dar care la sat încă se mai păstrează şi îşi au farmecul lor: de la spălatul fetelor în zăpada topită şi culesul primelor flori de primăvară, la pregătirile „măriei sale ţăranul” pentru anul agricol care urmează.

Din partea Centrul Judeţean de Conservare şi promovare a culturii tradiţionale, Csathó Töhötöm Csongor Károly a vorbit despre iele, fetele rele din mitologia românească, cele mai fascinante creaturi despre care există numeroase poveşti şi legende. Exponetele din sala 16 pot fi vizitate până vineri, iar cele din sala 15 pot fi admirate până în 8 martie.