Mănăstirea Franciscană, 20 de ani

Mănăstirea Franciscană „Maica Domnului” din Rogerius a sărbătorit 20 de ani de activitate. Evenimentul a fost marcat pe 4 octombrie, în ziua Sfântului Francisc de Assisi, şi a avut trei momente înălţătoare: slujba arhierească, parastasul în memoria ctitorilor bisericii mănăstirii şi două prelegeri.

Parastasul a fost ridicat în cinstea ctitorilor mănăstirii: PSS. Vasile Hossu, pr. Ştefan Tătaru, pr. Iosif Sabău şi pr. Damian Blăjuţ. Cele două prezentări în plen au fost susţinute de credincioasa Otilia Groza şi dr. Silviu Sana de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor.

În cuvântarea sa, episcopul Virgil Bercea a arătat legătura dintre noi şi Sfântul Francisc, cel care „reprezintă cel mai bine imaginea Mântuitorului din toate timpurile şi îndemnul dat de a fi asemenea sărăcuţului din Assisi care spunea: «Doamne fă din mine, un instrument al păcii între oameni»”. În acelaşi cadru, Otilia Groza a vorbit despre activitatea din cei 20 de ani a parohiei franciscane din cartierul Rogerius. Atât fotografiile, cât şi scurtele filme prezentate au vorbit despre puternica activitate misionară a călugărilor franciscani: momentul sfinţirii bisericii din 2 octombrie 1994 – cu predica deosebit de emoţionantă a Episcopului Vasile Hossu, şi sutele de activităţi cu tinerii, adulţii şi vârstnicii parohiei, toate făcute în scopul educării în spirit creştin.

Evocări

La final, lucrarea lui Siviu Sana („Părinţii franciscani din eparhia de Oradea în perioada prigoanei comuniste”) a adus auditoriul în urmă cu aproape 70 de ani, tocmai pentru a înţelege rostul venirii franciscanilor în eparhia greco-catolică de Oradea.

„Grija Episcopului Frenţiu pentru trei parohii mai defavorizate a transformat zona Drăgeştiului în loc de pelerinaj şi zelul pastoral al franciscanilor a făcut ca biserica de la Drăgeşti să fie sfinţită în 14 iunie 1936, lăcaşul având hramul Sf. Anton de Padova”, a arătat dr. Silviu Sana.

Prelegerea a continuat cu evocarea câtorva momente din prigoana comunistă asupra celor trei comunităţi parohiale greco-catolice administrate de preoţii franciscani în anul 1948: Drăgeşti (păstorită de pr. Dumitru Pascal), Sanislăul (jud. Satu Mare – păstorită de pr. Iosif Celante) şi Oradea-Ioşia (păstorită de pr. Gheorghe Vamoşiu).

„Aceşti misionari nu şi-au trădat convingerile şi după ce au fost alungaţi din parohii au revenit în secret pentru a fi alături de credincioşii lor. Ei au continuat să susţină Episcopia Greco-Catolică de Oradea intrată în ilegalitate prin ajutorarea preoţilor netrecuţi la ortodoxie şi administrarea sacramentelor enoriaşilor. Nu putem înţelege trecutul nostru fără să-i cunoaştem faptele şi nu putem înţelege faptele fără să cunoaştem motivaţiile celor care le-au săvârşit. În exemplele enumerate mai sus, cuvintele Sfântului Francisc au fost deviza curajului părinţilor franciscani în prigoana dezlănţuită împotriva Bisericii: Pax et Bonum!”, a concluzionat Silviu Sana.