A avut o prezenţă în naţionala României la fotbal. Cele mai mari satisfacţii ca jucător le-a cunoscut la Steaua, la mijlocul anilor 80, atunci când a câştigat cu echipa Armatei titlul de campion naţional şi Cupa României. Marcel Puşcaş nu are nevoie de nicio prezentare ca sportiv, însă puţini ştiu că a cochetat şi cu filmul. Mărturisirea a fost făcută chiar de Marcel Puşcaş pe contul său de socializare, iar prietenii s-au arătat încântaţi de povestea pe care le-a spus-o. „Am tolba plină!”, a reacţionat Marcel Puşcaş atunci când cei care îl cunosc au ţinut să spună că nu adesea surprinde cu relatările sale. Oradea a fost aleasă pentru a se filma scene din filmul cu care şi-au identificat copilăria adolescenţii anilor 70, pentru arhitectura sa. Podul Ferdinand, Şirul Canonicilor, parcul Muzeului Ţării Crişurilor, Pasarela de la Gară, interiorul unor clădiri-monument pot fi recunoscute şi azi de către bihoreni în secvenţele cu îndrăgitul puşti interpretat de Costel Bălăoiu.

Pentru rolul Pistruiatului, mii de adolescenţi au participat la casting. Se spune că Francisc Munteanu a trecut în revistă toţi băieţii între 10 şi 15 ani din Cluj şi din Oradea şi vreo 500 din Bucureşti! Printre copiii care s-au prezentat la selecţii a fost şi viitorul fotbalist Marcel Puşcaş.

Născut în 1960, Marcel Puşcaş spune că „la 5 ani voiam să devin «armatist». Când m-am facut mare, s-a adeverit: Steaua Bucureşti!”. Drumul său spre gazon a trecut însă prin platoul de filmare. „În vara anului 1973, oraşul de pe Crişul Repede a devenit platoul de filmare al popularului serial «Pistruiatul». Am participat la o selecție cu peste 1.000 de copii, care a avut loc la Casa Pionierilor.

Recuzita era ţinută chiar la Școala Generală nr. 4, pe care o frecventam. Terminasem clasa a VI-a. În urma selecţiei am devenit figurant în film, alături de alţi copii. Mă împrietenisem cu Costel Băloiu (numele real al Pistruiatului). L-am invitat acasă la mine, la ştrand, la fotbal (era paralel), la nou-deschisul Hotel Dacia (pe locul fostului Restaurant Pescăruş). Era foarte hazliu! El era cu un an mai mare. Era într-a VIII-a. Stând în piscină alături, am văzut că-i curgeau pistruii în apă. M-am speriat. Prin această figuraţie am încasat primii bani din viaţa mea: 700 lei. Mi-am cumpărat trening şi ghete de fotbal. Până atunci jucasem doar în tenişi. Peste alte 6 luni am revenit la tenişi, pentru că îmi crescuse piciorul. De la nr. 34 la 35”, rememorează amuzat Marcel Puşcaş. Peste ani, Marcel Puşcaş şi Costel Băloiu aveau să se reîntâlnească. Puşcaş era deja vedetă la Steaua, iar Costel Băloiu era taximetrist. Întâlnirea nu a fost la fel de plăcută ca în copilărie, la Oradea. Trecuseră mai puţin de 11 ani!

„Timpul a trecut. Am ajuns fotbalist la Steaua şi m-am mutat în Bucureşti. În 1984, într-o iarnă geroasă, am cinat la Athenee Palace. Cu greu găseam la vremea respectivă (valabil şi azi) un taxi care să mă ducă la Hotelul Haiducului, în Drumul Taberei, unde eram cazaţi. În final a oprit un tip şi m-a luat. La volan era Costel Băloiu. L-am abordat: «Salut, Costel! Sunt Marcel Puşcaş de la Oradea, băiatul cu care ţi-ai petrecut o vară întreagă şi care a făcut figuraţie în film». Mi-a răspuns că nu-şi aduce aminte!?

L-am simţit ușor jenat de noua ipostază, cea de taximetrist.

Nu era cazul. Ştiam că la IATC se intra foarte greu. Am coborât pe Știrbei Vodă, i-am dat 100 lei şi i-am urat succes. Nu mai avea rost cursa în doi. Mai bine am îngheţat încă o jumătate de oră până a apărut un alt taximetru. Cu un alt șofer…”, a povestit Marcel Puşcaş. În 2006, presa locală din Gorj relata că Pistruiatul se va muta temporar în Târgu-Jiu, unde i se ivise ocazia să dea lecţii de actorie studenţilor interesaţi de „cursuri practice”. Secretarul general al Ministerului Educaţiei şi rector la Târgu Jiu, Adrian Gorun, l-a descoperit pe Costel Băloiu lucrând pe tir, cu ajutorul moderatorului Radu Moraru. Impresionat de povestea sa, l-a angajat pe Costel Băloiu la Ministerul Educaţiei, însărcinându-l să ducă proiectele de hotărâri de la Educaţie la celelalte ministere,  pentru a obţine diferite avize. Sarcina Pistruiatului la Târgu Jiu a fost să revigoreze trupa de teatru a Universităţii şi să meargă prin şcoli pentru a descoperi copii interesaţi de teatru. Povestind din culisele filmărilor, pe lângă faptul că puştiul Costel Băloiu nu era pistruiat, actorul a spus că nu era prieten nici cu câinele Calu, aşa cum apare în secvenţele celebrului serial. Pe Calu îl chema Kalo – în limba maghiară, era câine de Securitate şi avea gradul de maior.

Într-un interviu dat la taifasuri.ro, Costel Băloiu a vorbit despre relaţia dintre el şi Calu: „Sincer să fiu, pe mine nu mă asculta deloc, iar de mâncat mânca doar din mâna instructorului său, oricât de mult am vrut eu să mă apropii de el… Ţin minte că la un moment dat, după o zi obositoare, eram şi eu, şi Calu, frânţi. Filmam secvenţa cu ghiozdanul. Nu mai putea să-l ia… Eu m-am enervat şi am trântit ghiozdanul. Mi-a spus atunci instructorul să nu mai fac niciodată aşa ceva. L-a luat pe Calu într-un colţ, unde nu era nimeni, i-a făcut un soi de terapie şi după câteva minute era drepţi…”