Visul lui e să trăiască într-o comunitate care trăieşte eminamente ecologic. Dar până atunci, Alexandru Popescu are alte priorităţi, convins că generaţii întregi de români ar putea fi îmbolnăvite, prin exploatări extrem de nocive. Acum şaisprezece zile, prahoveanul Alexandru Popescu, în vârstă de 46 de ani, a pornit singur, pe jos, într-un marş de protest care are ca destinaţie finală Bruxelles, după un traseu lung de 3.000 de kilometri. Face pe jos acest drum incredibil, chiar dacă este un om obişnuit, fără să fi făcut sport de performanţă în trecut. Dar a explorat constant muntele, pe care îl iubeşte de-o viaţă. Paşnicul protestatar îşi propune ca ziua de 1 Decembrie să îl găsească în Capitala Europei. Mesajul său este unul pe cât de simplu, pe atât de pătrunzător: vrea ca românii şi europenii să afle despre pericolul exploatării aurului prin cianuri şi a exploatării gazelor de şist, prin fracturarea hidraulică.
Alexandru Popescu este decis să ajungă la Bruxelles exclusiv pe jos, indiferent de condiţiile meteo. Va trece prin Budapesta, Praga, Berlin şi Paris, înainte să ajungă la destinaţie. Totul, pe jos. Este dotat cu cort şi sac de dormit. În capitalele europene, Alexandru Popescu speră să poată manifesta pentru cauza României curate, scutită de cianuri şi de supa toxică a fracturării hidraulice, alături de românii din diaspora. În spirit de solidaritate cu românul, un britanic va porni din Blackpool spre Bruxelles. alături de românii din diaspora. În spirit de solidaritate cu românul, un britanic va porni din Blackpool spre Bruxelles.
„Dacă Guvernul s-ar implica în încurajarea folosirii energiei regenerabile, nevoia, consumul de gaz ar scădea. Lupta aceasta nu se face pe Facebook, ci se face în stradă. Este o luptă ce merită dusă pentru generaţiile viitoare”, spune omul ce are un băiat în vârstă de 24 de ani, plecat în Franţa. De aceea, Alexandru Popescu şi-ar dori o Românie primitoare, care să-i atragă pe tinerii români plecaţi să câştige o pâine mai albă prin alte părţi.
Ajuns la Oradea, ultimul său popas înainte să iasă din ţară, Popescu şi-a permis o zi de pauză, prima, până acum. „Am făcut deja băşici la tălpi. Dar noi avem o vorbă: o băşică trece făcând loc alteia, peste ea”, spune prahoveanul din comuna Bătcăneşti, de lângă Ploieşti. Până acum, a avut o medie zilnică de 37 de kilometri parcurşi într-o zi. Când a plecat din Ploieşti, rucsacul din spate avea 20 de kilograme. A renunţat la diverse, pentru a-şi uşura bagajul la 13 kilograme. „De la un punct încolo, fiecare kilogram contează”, se confesează mărşăluitorul – protestatar. Popescu spune că în patru nopţi a dormit sub cerul liber şi este bucuros de încurajările pe care le primeşte pe drum. „Oamenii au început să mă claxoneze, să mă salute. Poliţia Română m-a monitorizat, pentru a nu avea surprize neplăcute şi le mulţumesc pentru asta”, transmite Alexandru Popescu, impresionat de primirea de care a avut parte când a ajuns în Oradea. Mai mulţi tineri l-au aşteptat la intrarea în oraş cu mesaje anti-fractură şi anti-cianuri
Alt gest extrem
Alexandru Popescu a lucrat treisprezece ani în vânzări, dar a plecat de acolo, chiar dacă era mulţumit de câştig, când a simţit că locul său e în altă parte. Acum, spune că trăieşte vânzându-şi colecţiile de numismatică şi cartofilie, adunate de-o viaţă. Alexandru Popescu a fost la Pungeşti, anul trecut şi apoi a făcut greva foamei în Capitală, în semn de protest faţă de abuzurile Jandarmeriei, între 21 decembrie şi 12 ianuarie 2014, când s-a hrănit cu apă, cafea şi ceai… Dar cazul a fost mediatizat prea puţin de către mass-media centrală. „Am încercat întotdeauna ca formele mele de protest să fie paşnice. Violenţa nu rezolvă nimic”, e convins prahoveanul Popescu, care speră ca tineretul să-i înţeleagă demersul şi să iasă în stradă ori de câte ori este nevoie, pentru a-şi apăra drepturile.
Alexandru Popescu are pregătit câte un tricou cu mesajul anti-frack şi anti-cianuri, în limba fiecărui stat prin care trece. De asemenea, pe mâneca tricoului apare „Basarabia, România”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!