Medicul psihiatru Oana Leț Cornuțiu: „Cuvântul «nebun» este folosit prea ușor și face mult rău”

 

Medicul psihiatru Oana Leț Cornuțiu spune că ar fi important ca societatea să înțeleagă că psihiatria nu este despre „nebunie”, ci despre suferință psihică, despre limitele umane și despre nevoia de sprijin.

Cu o experiență profesională formată atât în țară, cât și în străinătate, medicul psihiatru Oana Leț Cornuțiu atrage atenția că în spatele fiecărui diagnostic psihiatric se află o poveste umană, nu o etichetă. Absolventă a Facultății de Medicină din Oradea, cu stagii în Belgia și Germania și studii doctorale la Cluj-Napoca, specialista vorbește deschis despre limitele sistemului, dar și despre responsabilitatea societății de a înțelege mai bine suferința psihică.

„Izolarea, pierderile și incertitudinea din pandemie au lăsat urme adânci”

„Medicul psihiatru este, înainte de toate, medic. Diagnostichează, tratează, gestionează urgențe. Psihologul, în schimb, se ocupă de evaluare și psihoterapie. Ideal este să lucrăm împreună, pentru că mintea nu este doar chimie, dar nici doar poveste”, explică medicul.

În cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Bihor, cele mai frecvente patologii sunt depresia, tulburările de anxietate, tulburările psihotice, tulburarea bipolară, dependențele și tentativele de suicid.

„Spitalul de urgență vede, de cele mai multe ori, formele cele mai grave ale acestor suferințe”, precizează psihiatra. Pandemia a lăsat urme adânci. „A fost un traumatism colectiv. Am observat o creștere clară a anxietății, depresiei și tulburărilor de adaptare, mai ales în rândul tinerilor. Izolarea, pierderile și incertitudinea au lăsat urme adânci. Din punct de vedere psihologic, nu putem spune că pandemia s-a încheiat. Efectele ei încă se văd”, spune Oana Leț Cornuțiu.

În acest context, rapoartele internaționale care plasează România într-o zonă vulnerabilă la capitolul sănătate mintală nu surprind.

„Nu pentru că românii ar fi mai fragili, ci pentru că sistemul este slab orientat spre prevenție și intervenție timpurie. Schimbarea ar veni din investiții reale, educație în sănătate mintală, servicii comunitare și reducerea stigmatizării. Sănătatea mintală nu este un lux, ci o necesitate”, subliniază medicul.

Un punct sensibil rămâne perioada de după externare. „Monitorizarea post-externare există mai mult pe hârtie. Este insuficient dezvoltată. Lipsesc serviciile comunitare puternice, care să preia pacientul după externare. Fără această continuitate, mulți pacienți revin în criză. Psihiatria modernă spune clar: externarea nu este finalul tratamentului, ci începutul lui”, spune psihiatra.

„Psihiatria ne amintește că omul nu este doar un diagnostic, ci o poveste”

Deficitul de personal este o realitate dureroasă.

„Nu lipsesc doar medicii psihiatri, ci și psihologii, asistenții sociali, terapeuții ocupaționali. Consecințele sunt clare: consultații scurte, presiune mare, internări prelungite, epuizare profesională”, explică Oana Leț Cornuțiu.

În lipsa resurselor, actul medical ajunge să fie unul de criză, nu de recuperare.

„În psihiatrie, timpul este uneori mai important decât medicamentul. Când nu îl ai, suferința se adâncește”. La toate acestea se adaugă stigmatizarea. „Cuvântul «nebun» este folosit prea ușor și face mult rău. Această stigmatizare îi determină pe mulți oameni să ceară ajutor prea târziu. Afectează și munca noastră, pentru că luptăm nu doar cu boala, ci și cu prejudecățile”, spune psihiatra.

Aceasta a afirmat că, de-a lungul timpului, au impresionat-o profund pacienții care nu mai aveau pe nimeni, „nu pentru că erau agresivi sau periculoși, ci pentru că boala lor devenise greu de dus emoțional pentru familie. În astfel de cazuri, uneori nu tratamentul medicamentos face diferența, ci simplul fapt de a fi ascultat. Psihiatria ne amintește că omul nu este doar un diagnostic, ci o poveste”.

Referindu-se la cazurile controversate din sistem, precum cele de la Spitalul de Psihiatrie din Ștei, medicul atrage atenția că lucrurile trebuie analizate cu responsabilitate:

„Problema apare atunci când lipsa de personal, infrastructura precară sau presiunea sistemului duc la abateri de la bunele practici. Nu este vorba despre a demoniza o instituție, ci despre a înțelege că un sistem subfinanțat poate genera situații inacceptabile, care trebuie corectate ferm”.

În ceea ce privește condițiile de lucru, situația de la Oradea este una de tranziție.

„Avem dotările minime necesare, dar psihiatria are nevoie de spații decente, intimitate, activități terapeutice. SCJUBH se află în pragul alinierii la standardele internaționale în domeniul serviciilor de sănătate mintală, prin dezvoltarea unui nou spital. În prezent, proiectul se află în etapa de studiu de fezabilitate, iar terenul destinat viitoarei construcții a fost deja alocat”, spune psihiatra.

În opinia ei, legislația ar trebui să pună accent pe continuitatea îngrijirii și pe dezvoltarea reală a serviciilor comunitare:

„Legea ar trebui să fie un instrument care protejează atât pacientul, cât și personalul, punând accent pe continuitatea îngrijirii, nu doar pe intervenția de urgență”. Despre modul în care este văzută psihiatria, Oana Leț Cornuțiu afirmă: „Este adesea prezentată fie într-o lumină dramatică, fie este complet ignorată. Între aceste două extreme se află o lume reală, în care oameni suferă, se tratează, se recuperează sau uneori, doar învață să trăiască cu boala. Ar fi important ca cititorii să înțeleagă că psihiatria nu este despre «nebunie», ci despre suferință psihică, despre limitele umane și despre nevoia de sprijin”.

În final, mesajul este unul limpede:

„Psihiatria nu este despre «ei», ci despre noi toți. Despre ce facem când mintea nu mai face față. A vorbi onest despre acest domeniu nu slăbește societatea. O face mai matură”.