Fraţi şi Surori în Cristos!

Cu câțiva ani în urmă, după ce a primit deja mai multe premii, filmul dramatic maghiar Fiul lui Saul a fost distins cu Oscarul pentru cel mai bun film străin. Povestea se desfășoară în octombrie 1944, în lagărul Auschwitz-Birkenau. Filmul prezintă o zi și jumătate din viața lui Saul Ausländer, un prizonier evreu maghiar, forțat să își conducă semenii în camerele de gazare și să ardă trupurile celor morți. Saul recunoaște în trupul unui copil mort propriul său fiu și, asumându-și orice risc, vrea să-i ofere o înmormântare demnă: să rostească rugăciunea strămoșească și să-l îngroape conform Legii. În timp ce în lagăr izbucnește o revoltă, el nu fuge, pentru că are o misiune mai importantă și se concentrează doar pe îndeplinirea planului său. După decernarea premiului, filmul a stârnit un interes sporit și a fost vizionat de un public numeros, fiind o poveste cutremurătoare despre regăsire și transformare: protagonistul regăsește ceea ce credea pierdut, iar această experiență dă sens și scop vieții sale.

Cu această trăire a regăsirii ne întâmpină şi zorii sărbătorii Paștelui, dezvăluind o nouă dimensiune a existenței noastre, așa cum ne vestesc și relatările din Sfânta Scriptură (Lc 24,1-12; Ioan 20,1-9). Evenimentul de Paști nu este unul premiat cu Oscar, dar se vorbește despre el în întreaga lume. Mesajul pascal pătrunde adânc în sufletul uman, trezește interesul multora, îi cheamă și îi pune pe cale. Aşa se face, că în noaptea de Paşti veghem, pentru ca lumina care ne cuprinde să ne facă să simțim darul minunat al lui Dumnezeu. Deși lumina soarelui răsărit, care învinge întunericul nopții este ceva obișnuit, în contextul sărbătorii, o întâmplare cu totul neobișnuită atinge sufletul omului care caută și se luptă cu sine și cu lumea din jur. Omul este atins de miracolul regăsirii, pentru că în întunericul care locuiește în noi și care bântuie în jurul nostru, redescoperim izvorul unei noi lumini.

Regăsirea, ca un eveniment pascal, nu este doar o experiență trecătoare în viața umană, căci nu vorbim doar despre evocarea unei întâmplări îndepărtate. În centrul sărbătorii pascale se află o persoană: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu răstignit, care a învins moartea și, prin învierea Sa, ne-a chemat la o nouă relație și o viață nouă. Această viață nouă este trăsătura de bază a omului pascal, un dar și totodată o provocare, care ne confruntă cu o lume îndoielnică și zbuciumată de teamă. Omul care sărbătorește Paștele în tensiunea contrastelor, trebuie să ajungă la miracolul reînnoirii.

Primul contrast pe care ritualul Vigiliei Pascale ni-l face vizibil este lupta dintre întuneric și lumină. Vigilia Pascală ne dăruiește noua lumină a focului sfințit. O pâlpâire de speranță, care oferă siguranță și ne arată direcția corectă. Ne ajută chiar să vedem fețele celorlalți și să simțim privirea vindecătoare a aproapelui. Este o experiență pascală, care în lumina reînnoită ne amintește, că mai există mult întuneric în noi și în jurul nostru. Această lumină blândă ne poate atinge doar, dacă recunoaștem și această tristă realitate. Trăirea pascală devine autentică și eficientă doar dacă ne regăsim și ne asumăm pe noi înșine în apropierea adevăratului izvor de lumină.

Al doilea contrast pe care îl întâlnim în ritualul Vigiliei Pascale ni-l revelează Liturgia Cuvântului. În această noapte se citesc mai multe fragmente biblice decât de obicei. Se conturează astfel fidelitatea lui Dumnezeu iubitor de oameni și infidelitatea repetată a omului. Grija directă a lui Dumnezeu a înălțat demnitatea umană la un nivel pe care nimeni și nimic în viață nu poate reda mai frumos și mai adevărat. Căci Dumnezeu nu doar iubește omul, ci îi respectă libertatea. Trăirea noastră pascală va fi autentică și eficientă doar dacă putem trăi marele dar al filiației divine și avem curajul de a ne încredința, cu toată libertatea, planului mântuitor al lui Dumnezeu.

Al treilea contrast îl descoperim în amintirea botezului nostru. Apa sfințită simbolizează pentru noi posibilitatea reînnoirii, pentru că spală tot ceea ce este ascuns în miracolul creației. Apa este semnul vieții, al purificării și al înviorării, poartă speranța transformării și renașterii. Fără apă nu există viață, și viața împlinită este posibilă doar dacă ne curățim gândurile, cuvintele și faptele de murdăria acestei lumi. Trăirea noastră pascală va fi autentică și eficientă doar dacă dorința sinceră de purificare sufletească ne conduce la noua sursă de reînnoire.

Dragi Frați și Surori în Cristos!

În Anul Jubiliar 2025, sărbătoarea Învierii lui Cristos să fie pentru toți începutul unei noi speranțe. Să avem curajul să ne asumăm faptul, că dorim să fim purtătorii acestei noi speranțe în familie, în comunitate, în îndeplinirea numeroaselor noastre sarcini. Această speranță nouă, care izvorăște din mormântul gol al lui Cristos, să ne curețe relațiile, să ne înnobileze intențiile și să ne conducă spre redescoperirea lui Dumnezeu iubitor de oameni în aproapele nostru. Acum, când întreaga creștinătate poate sărbători împreună Învierea Domnului nostru, mărturisirea noastră comună de credință să fie: Isus a învins moartea și ne-a chemat la viață nouă! Această veste să aducă pace, liniște și reconciliere între popoare, între oameni, în întreaga lume. Să fie sărbătoarea noastră binecuvântată și să transformăm celebrarea noastră într-un izvor de binecuvântări. Amin.

Sărbătoarea Sfintelor Paște 2025

László Böcskei

episcop de Oradea