Ediţia aniversară cu numărul 30 a Târgului Meşterilor Populari şi-a găsit locaţia perfectă: curtea Muzeului Ţării Crişurilor, organizatorul evenimentului. Într-un spaţiu generos şi la umbra copacilor, feriţi de caniculă, 127 de meşteri populari din toată ţara i-au întâmpinat de vineri dimineaţa pe bihorenii şi turiştii care au venit să admire creaţiile minunate.

[eadvert]

Sunt reprezentate cunoscutele zone etnografice din România: Maramureș, Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, Crișana. De dinolo de graniţele ţării au venit din Republica Moldova – Basarabia, Serbia și Ungaria. Doi dintre invitaţii din Berettyóújfalu sunt la prima participare în cadrul târgului: Racz Erika cu podoabe ţărăneşti şi Balázs József cu olărit. Din Republica Moldova este la prima prezenţă Posternac Grigore cu obiecte din lemn. De asemenea, au venit pentru prima oară meşterul Postăvaru Cătălin de la Braşov cu ceramică, iar de la Târgu Jiu, Gheorghiu Florin cu icoane.

Într-un colţ, meşterul olar Ion Retezeanu din Târgu Jiu şi-a instalat roata olarului şi modelează ulcele sub privirile trecătorilor.

„E lingura ta, blidul tău, cămaşa ta”

Meşterul Negoiţă – Teodore Adrian din Bârlogeni, judeţul Mehedinţi, îi arată unei copile cum pictează lingurile cioplite din lemn de salcie. „În Mehedinţi erau meşteri lingurari, familii întregi, care făceau linguri după modelele zonei. Când eram micuţ, bunicul m-a dus să îmi facă o lingură pentru mâncat cel mai bun dintre ei, meşterul Duca din Cârceni. El te punea să mănânci cu o lingură din castron. După cum mâncai, îţi făcea apoi o altă lingură, special pentru tine, şi o orna în funcţie de ce îi transmiteai tu. Te disciplina pentru că fiecare avea modelul lui. «Asta e a ta. După ce ai mâncat, să te duci să ţi-o speli». Te obişnuiai astfel să fii ordonat, să înţelegi rosul fiecărui obiect, şi te lega de el. Era lingura ta, blidul tău, cămaşa ta, locul tău! Era o conexiune, şi tu conştientizai că eşti unic”. De doi ani face şi Meşterul Negoiţă – Teodore Adrian linguri în stilul acela şi are deja peste 200 de linguri prin toată lumea.

Ascuns sub blănuri şi piei, meşterul Ilinca Alexandru din Orleşti, judeţul Vâlcea, taie fire din piele pentru nojiţele de la opinci. Meşterul spune că a învăţat sute de tineri, fete şi băieţi, meşteşugul pielăritului. „Meşteşugul ăsta legat de tradiţia poporului nostru, şi unii sunt interesaţi, chiar dacă s-au născut la oraş, şi chiar dacă nu au nici măcar bunici la ţară, sunt pasionaţi de tradiţii. Pe alţii de la ţară nu îi mai interesează. Ucenicii lucrează şi căciuli, şi opinci…”, spune meşterul care spune că de obicei participă şi la tabere, sau e invitat deseori la şcoli, la licee, promovând peste tot meşteşugul său. Întrebat dacă se mai poartă opinci, Ilinca Alexandru spune că mulţi le preferă fiind mult mai comode.

„Sunt zone din ţară unde se poartă din necesitate pentru că au fâneţe pe dealuri sau pe munte şi dacă ar avea încălţăminte cu ramă li se luxează piciorul. Dar opinca se «aşează» pe denivelări, fie că e piatră sau groapă. Cu ghete se dă piciorul într-o parte. Opinca e mult mai comodă. Am întâlnit vânători care au preferat să ia opinci că nu se pune nămolul pe ele după ploaie. Au mai luat odată şi nişte călugări opinici. Ei merg pe munte şi făc tot felul de exerciţii de rezistenţă, şi au zis că au aderenţă mai bună cu ele. Au zis că au încerat tot felul de încălţăminte, şi dintre toate, opinca dă rezultate”, povesteşte meşterul.

Decana de vârstă ai târgului este Suciu Veturia din Cojocna (Cluj), care va împlini 92 de ani pe 23 august. Coase şi acum ii, le împodobeşte şi cu cipcă la mâneci ca să fie mai frumoase, şi fae şi costumaşe populare pentru copii. Brâiele tricolore pe care le are pe masă povesteşte cu lacrimi în ochi că sunt făcute de fiica ei. Tanti Veturia şi-a pierdut însă toţi trei copiii, dar mărturiseşte că merge înainte cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Sfinte.

„Oamenii şi-au pierdut interesul”

Doi dintre meşterii populari au participat la toate cele 30 de ediţii. Din Bihor, din Drăgoteni, a participat la fiecare târg Dorina Hanza cu minunatele ouă încondeiate, iar cu ceramica de Corund (Harghita) vine la fiear ediţie meşterul olar Máthé Dénes. „Fiecare ediţie e altfel, dar oamenii se schimbă, şi nu în bine. Şi-au pierdut intresul pentru ceramică. Sunt mai interesaţi străinii decât ai noştri. Dar sănătoţi să fim, şi să ne vedem şi la ediţia 31”, spune Máthé Dénes.

Tezaur Uman Viu, Marius Mihuţ din Cihei se mândreşte cu viorile sale cu goarnă, mai ales cu una mică, pentru copii. „E faină şi să înveţi să cânţi la ea, dar poţi să o şi atârni într-un cui, de decor”. Am aflat că săptăma viitoare, la Festivalul-Concurs Naţional al Viorii cu Goarnă „Dorel Codoban” de la Roşia, vioara cu goarnă care va fi câştigată ca Marele Premiu va fi una realizată de marius Mihuţ.

Prin târg şi-au făcut apariţia ca vizitatori şi şase etiopieni, veniţi de joi pentru un program de mobilitate de 10 zile prin Universitatea Oradea. Sunt încntaţi de oportunitatea de a vedea tradiţiile româneşti din toată ţara la acest târg şi admirând icoanele pictate pe lemn, au mărturisit că seamănă foarte mult cu picturile murale din Etiopia. Şi-au propus să viziteze cât mai multe locuri în timpul şederii lor în Oradea, şi cu siguranţă vor pleca acasă cu suveniruri de la târg.

Timp de trei zile, de vineri până duminică, vizitatorii vor putea admira şi achiziţiona o diversitate mare de obiecte, de la ceramică, obiecte de fier, lemn sau os, la împletituri din papură și nuiele, piese textile, port popular, podoabe țărănești, jucării din lemn, măști, pictură naivă, icoane pe sticlă sau ouă încondeiate. Programul târgului este: vineri, 21 iulie, între orele 11:00 – 20:00; sâmbătă, 22 iulie, între orele 9:00 – 20:00 şi duminică, 23 iulie între orele 9.00 – 19.00

Târgului Meșterilor Populari din România este organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Centrul de Cultură al Județului Bihor, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Oradea și Asociaţia „Prietenii Muzeului Țării Crișurilor”.