Micherechi, insula românităţii din Ungaria

Satul a fost menţionat pentru prima dată în documente în anul 1359. Întemeietorii localităţii au fost familia Leel/Ossy din Sercad. Deşi localitatea era populată din Evul Mediu în timpul dominaţiei turceşti, la fel ca multe alte localităţi din sud-estul Câmpiei Ungare şi localitatea Micherechi a fost distrusă complet, aflăm din monografia comunei.Atfel că, în anul 1692 Micherechiul se afla pe lista aşezărilor demult depopulate, sub denumirea de Méhkerék.

Cuvintele din denumirea localităţii „méh””(albină) si „kerák”(roată) indică defrişarea pădurii şi faptul că a avut loc un proces de regularizare a acestor terenuri. Conform istoricilor este colonizată abia în perioada 1760-1770 cu români ortodoxi din satele din jur: Ianoşda, Ciumeghiu, Mădăras şi Inand. „Comuna Micherechi este cea mai mare şi cea mai compactă aşezare de români din Ungaria”, aflăm de la Ioan Bun, preotul bisericii ortodoxe din localitate. Prima biserică din sat a fost construită în anul 1770 şi avea turnul din lemn. Construirea bisericii de azi, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a început în anul 1836 şi s-a terminat în 1849. În Ungaria, biserica este singura instituţie care păstrează identitatea română, păstrează limba, tradiţiile şi obiceiurile, atât religioase cât şi culturale, ne spune părintele. Cu cei peste două mii de locuitori, dintre care circa 85% români, este singura localitate majoritar românească din Ungaria. În prezent trăiesc aici şi maghiari şi câteva familii de romi. Despre viaţa religioasă a micherenilor putem constata că deşi marea majoritate a populaţiei a rămas la ortodoxism, azi şi acest plan s-a diversificat.

Pe lângă cele 1250 de suflete de religie ortodoxă în localitate sant micherecheni de religie baptistă, penticostali şi o parte din comunitate deşi a rămas ortodoxă a făcut legământul la Oastea Domnului. Existenţa acestei diversităţi religioase este un mare câştig pentru întreaga comunitate Micherechi deoarece toate confesiunile ţin la limba română, în biserică, în casele de rugăciuni vorbesc, cântă şi se roagă în limba română, lucru prin care îşi pot menţine identitatea românească. În cazul micherechenilor, credinţa este egală cu existenţa lor românească.

Limba română vorbită în localitate are două variante: graiul arhaic local (graiul micherechean) şi varianta suprapusă locală (varianta literară din Micherechi). Graiul micherechean este vorbit de toţi românii din localitate, în aproape toate sferele de comunicare ale satului. După cercetătoarea Ana Borbely întrucât schimbarea limbii se produce sub influenta mai multor factori, nu a unuia singur, trebuie spus că, într-o localitate ca Micherechi unde, la origine, populaţia a fost numai de limba română, unde numai românii aveau biserică, s-a putut păstra, din această cauză, mai bine, prin biserica, limba comunităţii decât acolo unde existau şi maghiari care aveau şi biserica independentă. Comună prosperă, Micherechiul are primărie, casă de cultură, bibliotecă, cămin de bătrâni, o biserică ortodoxă, o casă de rugăciune baptistă şi una penticostală, două cimitire şi o şcoală generală (cl.I-VIII) cu predare în limba română şi maghiară. Marea majoritate a elevilor îşi continuă studiile în oraşul Gyula, unde este colegiu cu predare în limba română, iar apoi studiile superioare în Oradea, Cluj sau Budapesta.

În faţa bisericii ortodoxe se găseşte un monument al eroilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, în localitate există şi un bust al lui Nicolae Bălcescu şi monumentul lui Ştefan cel Sfânt.

Localitatea este cunoscută mai ales datorită povestitorului român Vasile Gurzău, al ansamblului de păstrare a tradiţiilor Gheorghe Nistor din Micherechi, iar din 1970 prin recoltele renumite de legume din sere, obținând un renume mai ales pentru ardeiul iute şi castraveții de Micherechi, localnicii fiind printre cei mai importanți cultivatori de castraveţi din Ungaria. Înfiinţarea, în 1949, a ansamblului de cântece şi dansuri populare româneşti din localitate se leagă de numele învăţătorului Gheorghe Dulău. S-au remarcat dansatorul Gheorghe Nistor şi muzicantul Teodor Covaci (Delea), amândoi maestri al artei populare. Pe lângă talentaţii dansatori şi dansatoare, trinitatea Nistor, Covaci şi Dulău a scos din obscuritate satul şi l-a introdus în circuitul vieţii spirituale a ţării.

Din întâlnirea avută cu dr. Sferle Gheorghe, fost membru al ansamblulului şi coregrafi din Oradea, ca Florea Crisu, au condus perioade mai lungi sau mai scurte destinele acestei formaţii. Anual, în luna ianuarie este omagiat la şcoală și la Parohia Micherechi, aparținând Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria poetul național Mihai Eminescu. Consiliul Local al comunei Micherechi organizează anual tradiţionala zi a satului, Festivalul castraveţilor, când toţi românii sunt aşteptaţi cu un bogat program cultural distractiv dar se organizează şi concursuri de poveşti „Vasile Gurzău” pentru şcolarii micherecheni. Harnicii micherecheni asemenea unui stup de albine lucrează împreună ca o maşinărie bine unsă cu ulei. Casele de bătrâni sau orfelinatul din Salonta, locuitorii aşezărilor înfrăţite- Beiuşul şi Bulzul- au simţit de multe ori inima largă a acestor oameni.