Un ajutor nesperat a venit tocmai din Olanda, în momentul în care Viorel Paşca era măcinat de gândul că trebuie să extindă locaţia, deoarece şi ultima casă era plină cu bolnavi.
„Habar n-aveam că Dumnezeu pregătise deja toate lucrurile. În 17 februarie 1924 se năştea în Bucureşti Eveline Palchen, care ulterior a emigrat în Olanda. Se pare ca n-a uitat însă de ţara în care s-a născut, astfel că anul trecut, la vârsta de 91 de ani, s-a gândit să doneze ceva pentru o fundaţie din România. S-a interesat de mai multe proiecte şi a decis în cele din urmă să ajute proiectul Dumbrava. S-a gândit apoi să scrie în testament ca, după moartea ei, o anumită sumă de bani să fie trimisă în România.
În urmă cu ceva timp însă a decedat, fără să mai poată face testamentul, astfel că familia ei a hotărât să-i îndeplinească dorinţa. Vă puteţi închipui uimirea mea auzind în aceste zile această veste?! Ba mai mult, destinaţia celor 35.000 de euro donaţi de această femeie în vârstă era clară: o casă pentru bolnavii şi bătrânii fără adăpost. Dumnezeu poartă de grijă aşa cum numai El ştie, astfel că la ora actuală o nouă casă cu şapte camere, în Tinca, aşteaptă să fie renovată şi în cele din urmă dată în folosinţă pentru oamenii care nu mai au unde să se adăpostească.
Banii trimiși nu vor acoperi în totalitate costurile de renovare, dar suntem convinşi că Dumnezeu va avea grijă şi de acest lucru. Da! El ne poartă de grijă în fiecare zi, uimindu-ne adesea cu modalităţile şi soluţiile pe care ni le oferă în situaţii de criză”, spune cu convingere Viorel Paşca.
Viaţa de zi cu zi
„Mecena de la Dumbrava” crede în sprijinul divin şi din punct de vedere spiritual. „După ce am fost jignit în diferite feluri de fosta soţie a unui fost jucător de fotbal internat la noi, pentru nişte lucruri total neadevărate, am adormit cu inima tristă, plin de amărăciune şi dezgust, neînţelegând de ce trebuie să mi se întâmple astfel de lucruri. Dimineaţa, când am deschis calculatorul, mă aştepta o minunăţie de mesaj trimis de o femeie care, bineînțeles, habar n-avea de cele întâmplate. Mai precis, era o poezie în care am găsit şi explicaţiile, şi încurajarea de care aveam atâta nevoie”, spune Viorel Paşca.
Omul se simte împlinit şi fiindcă a reuşit să doneze unor oameni sărmani o parte din caprele primite pentru proiectul Dumbrava. Între timp, viaţa îşi urmează cursul ei la Dumbrava. Au fost aduşi alţi trei bolnavi, în timp ce o femeie bolnavă ce locuia acolo de 6 ani a decedat. „Şi-a sfârşit alergarea tristă, aşteptând mereu ca fiul ei să o viziteze, privindu-i mereu poza aşezată pe noptiera de lângă pat. N-a venit decât o singură dată în şase ani, şi nici de această dată, când l-am sunat, nu a putut să vină pentru a-şi conduce mama pe ultimul drum”, spune Viorel Paşca.
Acesta a ţinut să răspundă şi unei întrebări frecvente: care este cadrul legal în care ne desfăşurăm activitatea? „În primul rând, aş vrea să menţionez un lucru: aici nu este casă de bătrâni, azil, centru social sau ceva de genul acesta. Sunt un simplu cetăţean român care am primit în spaţiu câteva persoane. Conform art. 26 din Legea 290/24 octombrie 2005, orice cetăţean român are dreptul să-şi stabilească domiciliul unde doreşte, iar tot conform legii, orice cetăţean poate să primească în spațiu pe cine doreşte. Odată cu primirea în spațiu, acestor persoane li se întocmesc acte de identitate cu domiciliul la Dumbrava, sau li se acordă viză de flotant.
Primirea în spaţiu nu mă obligă însă la nimic, mai precis nu îmi creează obligaţia să le asigur acestor oameni hrană, îngrijire sau anumite condiţii de care se tot vorbește. De asemenea, aceşti oameni pot să plece oricând doresc, iar eu de asemenea, urmând anumite proceduri, pot să refuz să-i mai găzduiesc. Nicio instituţie până acum nu a contestat faptul că aceşti oameni ar locui legal în Dumbrava sau Tinca. Ce mi se reproşează e faptul că le dăm mâncare şi îi îngrijim fără a deţine autorizaţie de funcţionare. Dacă declar că nu îi voi mai îngriji şi nu le voi da mâncare, sunt ok, ei locuiesc legal, astfel că legea e respectată.
Ce se va întâmpla însă cu bolnavii? Legea spune însă că statul, prin instituțiile sale, trebuie să le poarte de grijă, dar acest lucru nu e posibil, deoarece efectiv nicio instituţie nu-şi asumă îngrijirea acestora. Având în vedere acest aspect, am depus cereri tuturor instituţiilor din Bihor în care le-am cerut să-i ia, să-i ducă în centre care funcţionează «legal», pentru a nu fi acuzat că fac ilegalităţi. Mi s-a spus, însă, că nu au locuri. Ce ar trebui să fac eu? Să obţin autorizaţie de funcționare? Imposibil.
Conform standardelor, ar trebui să avem doi bolnavi într-o cameră, pe când noi avem trei, patru sau cinci. Ce să facem cu cei peste o sută de bolnavi care ar trebui evacuaţi? Adevărata problemă, consider eu, e faptul că cei mai mulţi atacă efectul, şi nu cauza. Aşa cum am promis autorităţilor, am înfiinţat o asociaţie non-profit, care deocamdată va avea un rol destul de mic în activitatea noastră, neavând competenţa de a decide sau răspunde în vreun fel de cele ce se întâmplă”, explică Viorel Paşca.
Citiți principiile noastre de moderare aici!