În prezența unei asistențe selecte și avizate, medicul canadian Paul Saba și-a lansat miercuri cartea, în Sala Mare a Primăriei Oradea. Episcopul greco-catolic Virgil Bercea, medicul de Terapie Intensivă Carmen Pantiș, coordonator al programului de transplant, fostul parlamentar Florica Cherecheș, Marinela Murg Rotariu – CEO Hospice Emanuel Oradea, profesoara de limba română Magda Mitrașca, universitarul Olimpia Urdea – coorganizator al evenimentului, alături de jurnalista Alexandra Manole, traducătoarea cărții, dar și studenta la Stomatologie Cristina Suplăcan au fost dornici să afle punctul de vedere al doctorului, care cunoaște valoarea vieții și luptă pentru ea. El îi îndeamnă și pe români, de la politicieni și jurnaliști, la credincioși, să nu permită ca valul morții asistate și al eutanasierii să pătrundă în România, așa cum s-a întâmplat în Canada, Belgia, Elveția și Luxemburg, unde fenomenul e scăpat de sub control. În acest moment, nu doar cei aflați la sfârșitul vieții, așa cum a fost promovată inițial ideea de eutanasiere, dar și copii și cei cu dizabilități sunt „eligibili” pentru aceste procese. Rapoarte de caz din mass media, citate de medic în „Născuți pentru a trăi”, au dezvăluit diverse povești despre eutanasiere: o femeie anorexică de 40 de ani, niște gemeni surzi de circa 40 de ani, care se temeau să nu orbească, un bărbat tot de aceeași vârstăi care nu a fost mulțumit de schimbarea sa de sex, dar și o bunică eutanasiată pentru depresie. În Canada s-a raportat că doi soți, căsătoriți de 73 de ani, au fost eutanasiați împreună. El nu dorea să rămână singur, după ce soția sa a decis să-și încheie viața prematur din cauza unor afecțiuni cronice, printre care și artrita reumatoidă. Înainte de a muri, cei doi au ales să petreacă împreună o seară romantică la restaurantul lor preferat.
A menținut deschise camerele de urgență
Dr. Paul Saba e un profesionist cu vastă experiență, dar și un medic condus de principii etice, morale și un adevărat luptător pentru cauze juste. S-a instruit în Canada și Statele Unite, vine din familia unor emigranți libanezi, a lucrat în Liban și Somalia, când aceste țări erau distruse de război, în Bangladesh, Honduras , Coasta de Fildeș și Haiti, dar și la Centrul Medical al Universității Duke din Carolina de Nord. La începutul anilor 2000 a profesat și în Quebecul rural, pentru a menține camerele de urgență deschise, acestea fiind în pericol de a fi închise, ca urmare a crizei acute de personal. A luptat pentru a salva de la închidere Spitalul Sf. Joseph din Lachine, un spital comunitar din Montreal. A dus această bătălie până în legislativul din Quebec, unde a obținut o rezoluție unanimă pentru ca spitalul să rămână deschis. Azi, acesta este un spital cu servicii complete, parte a Centrului de Sănătate al Universității Mc Gill și unul dintre primele 20 de spitale din Canada. Dr. Paul Saba este președinte al Consiliului Medicilor. Medicul spune că cea care i-a dat adevărata dimensiune a importanței vieții este fiica sa, Jessie, care a avut o malformație la inimă. Medicii au sfătuit-o pe soția sa să avorteze, însă ceo doi nici nu au vrut să audă de așa ceva. Jessie i-a învățat cum să lupte alături de ea pentru viață, a suferit intervenții chirurgicale la câteva zile de viață și la 11 luni, iar azi e un adult de succes.
Dr. Paul Saba și-a făcut o adevărat misiune din a se opune eutanasierii și sinuciderii asistate, a ținut prelegeri în fața legislativului statelor New Hampshire, Connecticut și New York, în fața forumurilor internaționale de la Roma, Reykjavik, Santiago, Tbilisi. Împreună cu avocata sa, născută la Oradea, Natalia Manole, medicul a venit și la Oradea pentru a conștientiza lumea de „miturile, manipularea și marketingul morții asistate și că această lege nu aparține culturii noastre. Cu certitudine, nu își are locul în sistemul nostru medical”.
Miturile sinuciderii asistate
Dr. Paul Saba spune că „nu mi-am imaginat niciodată că voi intenta o acțiune legală pentru a încerca să-mi opresc propriul guvern să adopte o legislație despre care știam în inima mea, în calitate de medic, că este foarte greșită”. A cheltuit 150.000 de dolari pentru a angaja o echipă de juriști să lupte împotriva acestei legi. O mică parte din costuri a fost acoperită de donator. Medicul spune că unul dintre argumentele folosite în favoarea sinuciderii asistate compară acest act cu consimțământul dat la o operație. „Consimțământul informat acceptă moartea ca pe un potențial rezultat, care este pus în balanță în raport cu voința pacientului de a-și asuma acest risc. Eroarea este că în caz de sinucidere asistată sau eutanasie, moartea nu este un risc, ci o certitudine”, spune medicul. Partener în acest proces de a încuraja sinuciderea asistată e și media care a inundat spațiul public cu poveștile oamenilor care preferau să moară decât să îndure o suferință agonizantă. Medicul a încercat să oprească legea care face eutanasia o practică medicală. El spune că în 2014, când demersurile sale păreau fără finalitate, a întâlnit niște avocați care au acceptat provocarea și au lansat o injucție temporară, pentru a încerca să oprească legiferarea acestei practici. Pentru o vreme au reușit, ba chiar guvernul federal a fost de partea lor, „pentru că am fost capabili să demonstrăm că atât timp cât la nivel federal, omorul era interzis, nu era constituțional ca provicia Quebec să adopte o lege care încălca legile federale”. Procurorul general al Quebec-ului nu a permis însă ca medicul să-și susțină argumentele împotriva sinuciderii asistate și a eutanasiei, pentru că era împotriva lor. „Chiar și în Canada, iată, ți se permite să gândești și să exprimi doar ceea ce dorește statul”, a spus dr. Paul Saba.
După adoptarea proiectului de lege C-14, parlamentul Canadei a decis prezentarea unui raport de studiu, prin care să se extindă euthanasia și sinuciderea asistată la copii și la alte grupuri, inclusiv la cei cu tulburări mintale. În 12 decembrie 2018, Consiliul Canadian al Academiilor și-a prezentat raportul care sugerează includerea eutanasiei pentru copii „pentru a se asigura că copiii nu sunt ignorați și excluși”. Când fenomenul a luat amploare și în Belgia, familia Saba a trimis o scrisoare familiei regale, pentru a nu permite eutanasia la copii, o scrisoare video „De la copil la rege”.
Clasificarea eutanasiei și a sinuciderii asistate ca tratament medicale le face automat acceptabile și prin urmare, sigure atunci când sunt administrate de un medic sau de un profesionist în domeniul sănătății. Acesta e un mit pe care medicul îl desființează simplu, afirmând că a lua viața în mod deliberat este o ucidere, indiferent cine o comite. „Un medic care ucide poate face acest lucru în capacitatea sa profesională. Dar chiar și așa a ucis în mod intenționat. Cuvântul cheie este intenționat. Omorul necesită intenție, ceea ce îl deosebește de moarte”. Un alt mit, spune medicul, e acela că în Canada există o societate progresistă, avansată, în care nevoile sociale și de sănătate ale cetățenilor săi sunt pe deplin satisfăcute, iar euthanasia și sinuciderea asistată reprezintă o alegere personală, care trebuie să fie deschisă doar celor care suferă și care doresc să moară.
Paliația ca un joc de noroc
„Realitatea este că în Canada serviciile medicale sunt inadecvate pentru mulți dintre cetășeni. Mulți oameni nu au nevoile de bază îndeplinite, incluzând locuințe accesibile și hrană. Ei vor să trăiască în demnitate, mai degrabă decât să moară prin eutanasie”, spune medicul. Dr. Paul Saba dă exemplul unei tinere, Lisa, al cărei curaj l-a marcat. Având paralizie cerebrală, viața ei de zi cu zi e o luptă, iar pentru a-și ameliora durerile, are nevoie de fizioterapie și hidroterapie, servicii care nu sunt acoperite de sistemul public de sănătate canadian din afara spitalului. Cel de-al treilea mit e că eutanasierea și sinuciderea asistată sunt doar pasul următor în îngrijirea paliativă. „Realitatea este că a sfârși viața intenționat este exact opusul îngrijirii paliative, ba chiar este folosită ca o alternativă de facto la îngrijirea paliativă. De ce? Pentru că în Canada există o lipsă de îngrijiri palliative. Majoritatea canadienilor nici nu au acces la ele. Un caz din propria experiență demonstrează practic că a primi îngrijirea paliativă adecvată e ca un joc de noroc, asta după ani de promisiuni din partea guvernului federal și a celui provincial de a-și îmbunătăți disponibilitatea și accesibilitatea”, spune medicul. De altfel, Colegiul Medicilor din Quebec își exprima în 2018 îngrijorarea că moartea asistată de medici ar putea determina pacienții să recugă la injecția letală din cauza lipsei de îngrijiri paliative. Medicul a desființat cu cifre și statistici și mitul că eutanasia sau sinuciderea asistată vor fi întotdeauna limitate doar la un număr mic de cazuri excepționale. Medicul spune că în Belgia au fost 235 de cazuri de eutanasiere în 2003, în timp ce în 2015 erau deja 2021. Medicul vorbește despre pacienți cu diagnostic pshihiatric, cu depresii, tulburări de personalitate, de autism, de oameni care nu au avut nicio boală care să le pună viața în pericol. Perspectivele sunt înfricoșătoare. Rabinul Rafael Afilado, director al serviciilor pastorale la Spitalul Evreiesc din Montreal, estimează că peste 2,4 milioane de oameni, la nivel mondial, vor muri în acest fel în fiecare an. Pastorul a luat în considerare doar primele 50 de țări dintre cele mai populate ale lumii.
„Eutanasia și sinuciderea asistată nu reprezintă o soluție pentru îngrijirea la sfârșitul vieții. Oamenii trebuie îngrijiți, nu uciși”, e convingerea medicului. El spune că lupta va continua, chiar dacă avocata sa i-a arătat că dosarul nu poate merge mai departe decât cu privire la câteva aspecte specifice, după ce „victoria noastră luminoasă și strălucitoare a fost îngropată fără niciun ceremonial”.
Trimite articolul
XAsta e ca și retarzii de la clinicile de pocaiti de avort care în loc da te ajute sa iti faci raclajul încearcă sa convingă femeile sa nu facă avort. Au venit la începutul trendului sa convingă multă lume și acum fac la fel cu sinuciderea asistata. Corpul meu alegerea mea.
E dreptul tau sa faci ce vrei cu viata ta! Nimeni nu doreste o viata lunga in suferinta.
Sa nu convinga pe nimeni, nu e la biserica!