Cel mai aşteptat spectacol de către publicul orădean în acest an la Festivalul Internaţional de Teatru Oradea (FITO) a fost cu siguranţă „Navigatorul”, de Conor McPherson, traducerea Bogdan Budeşti, în regia lui Cristian Juncu, spectacol al Teatrului Național Târgu Mureș – compania „Liviu Rebreanu”. Şi asta pentru că pentru rolul Mr. Lockhart, Richard Balint a câştigat premiul UNITER la categoria Cel mai bun actor în rol secundar. Scenografia care crează un cadru intim şi sugestiv, extinsă până aproape de public în sală, este realizată de Cosmin Ardeleanu, iar mişcarea scenică a fost gândită de coregraful Attila Bordás.

În Baldoyle, o suburbie din Dublin, e Ajunul Crăciunului. Prin aburi de Jack se dezvăluie povestea a doi fraţi: Sharky (Theo Marton) – fost navigator și Richard Harkin (Nicu Mihoc). Sharky, întors acasă în împrejurări nu prea fericite, trebuie să aibă grijă de fratele orb. Theo Marton, deosebit de expresiv, întruchipează fratele-problemă, cu antecedente de violenţă care la un moment dat au dus la moartea unui om. Nicu Mihoc, duce credibil până la capăt personajul fratelui mai mare, rămas orb în urma unui accident, care este lipsit de inhibiţii, iubeşte alcoolul, se bucură de fiecare prieten care îi intră în casă şi care, în fiecare gest de amabilitate vede un „om bun”. Ivan (Dan Rădulescu) este prietenul de beţii, prietenul bun la toate, care este dat afară din casă de soţie în seara de Ajun şi îşi găseşte alinare în casa fraţilor.

Totul se animă când apare Nicky (Costin Gavază), un alt prieten al lui Richard, însoţit de domnul Lockhart (Richard Balint), bizar şi cu reacţii ciudate. Adulmecarile sinuoase, jocul de a şoarecele şi pisica, reacţiile contorsionate interpretate cu fiecare parte a corpului de către Richard Balint dezvăluie într-un final scopul prezenţei lui Lockhart: sufletul lui Sharky pentru fapta din trecut. Ironia, comicul şi drama sunt dozate echilibrat în spectacol, momentele tensionate fiind „detonate” prin schimbul de replici plin de umor al celor cinci personaje. Un mic detaliu răstoarnă jocul diavolesc, Sharky primind dreptul la o nouă şansă, domnul Lockhart rămânând doar cu regretele unui înger căzut ce îşi doreste liniştea sufletească pe care oamenii o au. Spectacolul se întregeşte prin prezenţa episodică dar sugestivă a Fecioarei Maria (Ale Țifrea).

„Frica pe care o inspir în spectacol este dată de felul cum mă joacă ceilalţi din scenă. Altfel nu aş putea să fiu nimic. Frica e jucată de ceilalţi. Eu sunt jucat de ceilalţi. De aceea spun că premiul nu e neapărat al meu. E al întregului spectacol, al tuturor colegilor mei din acest spectacol, pentru că prin ei am făcut rolul ăsta”, spunea Richard Balint după câştigatrea premiului UNITER. Luni seara, publicul orădean s-a putut convinge de acest lucru, finalul spectacolului fiind întâmpinat de ovaţii, cu spectatorii în picioare, şi cu minute întregi de apalauze.

A patra zi de FITO

În concurs, de la ora 18:00, la Sala Arcadia, se va juca „Ultima noapte la Madrid” de Brian McAvera, regia Vitalie Drucec, spectacol al Teatrului Național „Eugene Ionesco”, Chișinău, Moldova. Piesa „Femeile lui Picasso” a fost scrisă în anul 1998 şi este formată din opt monologuri, prin care opt femei povestesc despre relaţia lor cu Picasso. Monospectacolul ,,Ultima noapte la Madrid” reprezintă monologul lui Jacqueline, femeia care l-a iubit şi cu care a fost căsătorit Picasso timp de 20 de ani, până la sfârşitul vieţii sale. Pe parcursul celor aproape două ore spectatorul urmăreşte viaţa interioară a unei femei pe nume Jacqueline, ultima soţie a pictorului spaniol Pablo Picasso.

La Sala Mare, de la ora 20:00, se va juca „Brutus sau Uciderea lui Iulius Cezar” de Tüncer Cucenoğlu, regia Irakli Gogia, spectacol al Tbilisi Sandro Akhmeteli State Drama Theatre din Georgia. Premiera mondială a piesei a avut loc anul trecut în iunie. Spectacolul este supratirat în limba română.

[related-post post_id=”2154087″]