În semn de prețuire pentru misiunea pe care o îndeplinește, la finalul Sfintei Liturghii, Ioan-Ștefan Florian a fost decorat de Preasfinția Sa Virgil Bercea cu Ordinul „Fericitul Valeriu Traian Frențiu”.

„Anul acesta, cuvântul meu pornește de la mesajul Papei rostit cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului: speranța nu înșală și ne face puternici în suferință. Iubiți credincioși, cuvântul Papei Francisc dedicat «Zilei Bolnavului» în anul de grație 2025 este purtătorul unei înțelegeri și sensibilități aparte și un îndemn la speranță venită de dincolo de ceea ce noi, oamenii, putem oferi. Vine din partea cuiva care ne oferă un exemplu despre cum poate fi purtată suferința fără a deznădăjdui, ci, dimpotrivă, pentru a spera”, a afirmat Ioan-Ștefan Florian.

Neurochirurgul a amintit și despre vizita sa la Vatican, în cadrul căreia l-a întâlnit pe Sfântul Părinte Papa Francisc:

„Am avut de curând fericita ocazie, grație Preasfinției Voastre, să fiu în preajma Sfântului Părinte la Vatican. Am văzut un om care știe ce este suferința, care simte durerea, dar care, dincolo de toate acestea, are harul de a face lumea să primească fiecare zi ca pe o binecuvântare. Adus în fotoliu rulant pe podiumul sălii de conferință, s-a ridicat și a pășit în aplauzele întregii audiențe, deși fiecare pas părea ca și cum ar fi urcat Golgota”.

Misiunea medicilor

Ioan-Ștefan Florian le-a vorbit celor prezenți despre misiunea pe care medicii o au, despre emoțiile și situațiile dificile cu care se confruntă fiecare cadru medical pe parcursul carierei.

„Avem vocația de a dărui din viața noastră pentru viața altora. Mă aflu adesea în fața unei situații în care abandonul pare calea cea mai ușoară atât pentru pacient, cât și pentru mine, ca medic. Văd explorări imagistice la copii, tineri, oameni maturi sau vârstnici, în care deslușesc chipul întunecat al deznădejdii. Știu asta, am trăit această experiență poate de prea multe ori. Este oare un păcat să încerci să prelungești, măcar câteva luni sau poate un an, trecerea pe acest pământ, oricum vremelnică? Sunt mulți care spun că doar amăgim și ne amăgim încercând să operăm un pacient care oricum are sfârșitul aproape”.

Medicul a spus că, pentru mulți dintre pacienții pe care i-a operat, a fi înconjurat de cei dragi pentru încă o vreme reprezintă totul în viață. A explicat că, pentru cei apropiați, aceste momente înseamnă ocazia de a-i mai auzi vocea, de a se bucura de lumina soarelui, de muzica dimineților, de culorile curcubeului în ploaie și de strălucirea stelelor.

A subliniat că aceștia învață să prețuiască altfel timpul, iar clipele, orele și zilele devin tot mai intense și mai pline de viață. De asemenea, a precizat că nimeni nu poate ști care va fi soarta celui asupra căruia se apleacă, dar consideră că au datoria să încerce, deoarece cele mai importante realizări din lume au fost făcute de oameni care nu au renunțat, chiar și atunci când părea că nu mai există nicio speranță.

„Spunea cineva că în ochii unui copil bolnav vezi toată durerea lumii, la fel cum cred eu că în zâmbetul unui copil vindecat vezi nemărginirea speranței. Unul dintre cele mai prețioase tablouri din cabinetul meu este realizat de o fetiță care avea încă 14 ani când am operat-o pentru o tumoră malignă situată adânc în creier. La un an după operație, mi-a dăruit tabloul viu colorat pictat de ea, imaginea pe care o văd în fiecare zi. Nu are titlu, eu îi spun: «Culorile speranței…»”, a încheiat invitatul.