Noi reglementări contabile din 2014

Începând cu 1 ianuarie 2014 au fost modificate şi completate reglementările contabile conforme cu directivele europene. Acestea au fost prezentate de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECCAR) Filiala Bihor în ultima conferinţă de presă de anul trecut.

Modificări

Câteva dintre modificările apărute le prezentăm în continuare. Astfel, sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. „În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de legea contabilităţii se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente”, ne-a comunicat Pavel Susa, preşedintele CECCAR Bihor.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerea datoriilor.

În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi în cazul valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor.

Elementele de imobilizări corporale achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, pentru că dau posibilitatea entităţii să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.

Pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale se utilizează raţionamentul profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. Piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale şi nu stocuri atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli. Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Costurile întreţinerii zilnice a unui element de imobilizări corporale (costurile cu manopera şi materiale consumabile) nu sunt recunoscute de entitate în valoarea contabilă. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsură ce sunt suportate.

Cheltuielile cu lucrările de reparaţii, altele decât cele cu întreţinerea zilnică efectuate potrivit condiţiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care au ca rezultat îmbunătăţirea parametrilor tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor la parametrii normali se includ în valoarea activului respectiv.