Natura face minuni. Nufărul termal, Nymphaea Lotus var Thermalis, s-a dezvoltat lângă postul hidrometric de pe pârâul Peţa, lângă stadionul Luceafărul din Sânmartin. După ce lacul Ochiul Mare din rezervaţia naturală din Băile 1 Mai a secat şi o echipă de cercetare a Universităţii din Oradea condusă de dr. Cristian Felix Blidar a reuşit să ţină în viaţă lotusul termal, iată că natura îşi urmează cursul şi ne oferă bucuria de a-l vedea acum şi în alt loc. Mai puţin apreciază cei care poluează zona cu pet-uri şi ambalaje…

Dr. Cristian Blidar, şef lucrări al Departamentului de Biologie din cadrul Facultăţii de Informatică şi Ştiinţe din Oradea, şi-a dedicat o mare parte din activitatea ultimului deceniu cercetării nufărului termal. „Nuferii menţionaţi sunt de fapt pe valea Hidişelului, nu pe valea Peţei. Seminţele de nufăr pot fi transportate de păsări pe picioare sau pe penaj. Arillus este o substanţă mucilaginoasă care conține seminţele de nufăr şi care pluteşte câteva zile pe suprafaţa apei. Purtate pe picioare sau pe penaj de către păsări, aşa ajung mai în amonte faţă de locul unde era lacul. După ce se consumă acest arillus, seminţele ajung pe fundul apei și germinează. Nu cred că i-ar planta cineva, nici noi am face-o. O intervenţie antropică deliberată s-ar putea solda cu un eşec major pentru ecosistem”, spune dr. Cristian Felix Blidar.

Două subspecii endemice, melcul termal şi roşioara lui Racoviţă, au existat doar în rezervația naturală „Pârâul Pețea” din Băile 1 Mai, în Lacul Ochiul Mare, a cărui izvor termal a secat intermitent din 2011, complet din 2014 din cauza consumului prea mare de apă de la numeroasele foraje de apă geotermală.

Adrian Gagiu, muzeograf la Secţia de Ştiinţe Naturale a Muzeului Ţării Crişurilor, a fost coordonatorul proiectului de salvare a speciilor endemice. Înainte ca lacul termal din Băile 1 Mai să fi secat complet, în 2013 s-a reuşit prin proiect, împreună cu Acvariul din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi şi Universitatea Gödölő din Ungaria – partenerii de proiect, să salveze câteva zeci de exemplare de roşioare termale şi să le reproducă în captivitate. „Au dispărut din natură două subspecii endemice care trăiau numai acolo din toată planeta. Nu-i pasă nimănui. Nu se mai pomeneşte niciun cuvânt despre povestea asta. Parcă nici nu ar fi fost. În lac mai erau şi specii locale ocrotite dar şi neocrotite. Era biodiversitate. În primul rând ecosistemul era unic. Nu înţeleg cum uită lumea…”, spune Adrian Gagiu.

În primul acvariu al Vivariului din cadrul Muzeului Ţării Crişurilor este un memento mori pentru melcul termal. Nu a supravieţuit, nu s-a reprodus în captivitate. Melcul termal a fost o specie cu „vârsta” de 65 milioane ani. În schimb, roşioarele termale supravieţuiesc la Vivariu şi au făcut pui. Sunt cele mai valoroase din toată colecţia Vivariului pentru că nu mai există în natură.

[eadvert]