La Teatrul Szigligeti a debutat ca regizor al piesei A șaptea treaptă, inspirată din creația lui Bohumil Hrabal. În 2012 a fost nominalizat la premiul UNITER în categoria debut pentru regia spectacolului Trahinienele.
În ultimul deceniu, lumea teatrului de aici a văzut multe adaptări excepționale ale dramei lui Cehov. Cum te inspiră acest lucru?
Attila Balogh : În primul rând mă inspiră drama în sine, și nu versiunile altora. Din acest punct de vedere este indiferent cât de multe „Trei surori” am văzut. Această montare este o provocare pentru mine pe de o parte pentru că este un text arhicunoscut, astfel comparațiile sunt inevitabile. Pe de altă parte, drama este o bijuterie: un diamant cu sute de carate, cu o structură logică, cu informații subtile, subînțelese. De aceea, am ales să punem în valoare textul în totalitate – nu am scos nici o replică, tocmai pentru a accentua importanța fiecărui cuvânt și a fiecărei pauze. Intenția noastră este să provocăm publicul să descopere cât mai multe detalii ori de câte ori dorește să revadă piesa.
Cine a venit cu ideea montrăii piesei Trei surori?
A.B. Mi s-a oferit ocazia să montez o piesă în sala mare, iar eu am insistat să aleg un text clasic. Am avut mai multe idei referitoare la titlu sau la autor, dar am ajuns la concluzia că Trei surori este alegerea cea mai bună pentru această trupă deschisă și pregătită. Cum am spus mai devreme, este o adevărată bijuterie, iar noi dorim să delectăm publicul cu această raritate.
În cazul montărilor tale, vorbim despre o echipă bine închegată, formată dintr-un regizor, un scenograf, un designer vestimentar. Cum vă inspirați unul pe celălalt?
A.B. Trăiesc ca într-o simbioză cu dramaturgul meu, Zsolt Benedek. El vine cu o viziune proprie, eu cu a mea, și din conflictul acestora se naște o concepție la care, la rândul lor, contribuie atât Előd Golicza (el semnând scenografia) cât și Evelin Hotykai (ea semnând costumele). Cele patru puncte de vedere atrag atenția asupra mai multor elemente ascunse, astfel viziunea echipei focusează asupra descifrării cât mai bune a textului. Vizualitatea piesei are în vedere un fel de actualizare a lumii ruse de la începutul secolului al XX-lea, la care se adaugă ca și un contrapunct muzica lui Daniel Aga, care conferă o contemporană piesei. Echipa noastră este completată și de coregraful Csaba Györfi.
Timpul dedicat repetițiilor este unul neobișnuit de lung.
A.B. Nu este neobișnuit dacă ne raportăm la faptul că este un text scris de un rus. Marii clasici ruși au o altă noțiune a timpului, se întâmplă deseori ca o piesă de așa o anvergură să aibă repetiții ce țin chiar și un an întreg.
Citiți principiile noastre de moderare aici!