Redăm în cele ce urmează argumentele transmise ieri de către directorul Muzeului, Aurel Chiriac:
„Considerăm necesar să facem referiri la unele idei exprimate în şedinţa din 27 martie 2014 cu privire la „oportunitatea” de a oferi spaţiu în Cetatea Oradea (Palatul Princiar) Muzeului Ţării Crişurilor, respectiv colecţiilor sale (de arheologie, istorie, ştiinţele naturii, artă universală şi românească, etnografie, carte veche şi manuscrise, fotografie etc.), care însumează peste 400.000 de obiecte.
1. Ideea că 5900 mp suprafaţă desfăşurată, cît are Palatul Princiar (Cetatea Oradea), sînt suficienţi pentru Muzeul Ţării Crişurilor este total eronată. Pentru a se înţelege acest adevăr invităm pe consilierii locali şi judeţeni să constate pe viu situaţia de acum a instituţiei muzeale. Cert este că în cei circa 5900 mp în care existăm acum în vechiul sediu (Palatul baroc) 97% sînt destinaţi pentru a depozita patrimoniul deţinut şi 3% pentru a organiza expoziţii temporare, expoziţiile permanente fiind închise.
2. Ideea potrivit căreia prin mutarea în Cetate interesul pentru Muzeul Ţării Crişurilor ar spori este falsă. De ce? Cetatea Oradea este în sine un monument medieval ce va atrage vizitatori, fără îndoială. Muzeul Ţării Crişurilor, prin trecerea acolo, obligat la restrîngerea într-un spaţiu neadecvat unui muzeu pavilionar recunoscut pentru secţiile sale, şi-ar pierde însă personalitatea. În Cetate, va putea exista, eventual, o mică expoziţie de istorie medievală. Celelalte secţii – ştiinţele naturii, etnografie, artă – vor trebui să îşi păstreze piesele în depozite şi în condiţii de microclimat greu de acceptat, pe care legislaţia patrimoniului mobil nu le permite.
3. Este un adevăr deja demonstrat în alte părţi ale lumii că după vizitarea unui monument istoric ce se întinde pe mai multe hectare (Cetatea Oradea cu are cca 15 ha) şi eventual vizitarea unei expoziţii legate de istoria construcţiei, turistul doreşte relaxare în incinta obiectivului vizitat. La Oradea, în Muzeul Pîinii (ce este prevăzut în proiectul de reabilitare a Cetăţii) sau la un restaurant. După aceea (cum se întîmplă în Cetatea Alba Iulia), să participe la spectacole de lupte medievale şi altele cu specific pentru un asemenea obiectiv. Un Muzeu al Ţării Crişurilor aşa cum este propus în şedinţa Consiliului Local, cu o expunere doar a unei părţi din patrimoniul istoric, după ce aproape 50 de ani a avut secţii de arheologie şi istorie, artă, etnografie, ştiinţele naturii, tezaur, şi-ar pierde valoarea şi identitatea.
4. Ideea că Cetatea este situată mult mai central decît noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor este şi ea neadevărată. Şi Garnizoana, unde trebuie să se mute Muzeul Ţării Crişurilor se află într-un areal central (este parte a Ansamblului urban „Centrul Istoric Oradea din care face parte şi Cetatea), uşor accesibil, lîngă alte obiective ale Oradiei de atracţie turistică şi nu numai (Grădina Zoologică, Biblioteca Judeţeană, Universitatea Oradea). Discutînd pragmatic, turistului i se asigură astfel noi puncte de atracţie, care l-ar face să zăbovească mai multe zile în Oradea. Nemaispunînd că economic cîştigă din această ofertă operatorii turistici, hotelurile, restaurantele şi, desigur, Muzeul Ţării Crişurilor care rămîne în continuare acel brand căutat de foarte mulţi pentru el, în sine.
5. S-a exprimat ideea că Primăria va fi degrevată de unele cheltuieli de întreţinere în Cetatea Oradea, în cazul Muzeului Ţării Crişurilor urmînd să fie preluate de Consiliul Judeţean Bihor. Ne întrebăm, oare ele la cît se ridică, ştiut fiind că în Cetate, în general, problemele cu igrasia, dar şi altele de ordin constructiv, ar genera noi şi noi cheltuieli în timp. Trebuie să se înţeleagă de toată lumea că Garnizoana a fost proiectată cu expoziţii permanente atractive, interactive, aşa cum este firesc în mileniul III, care odată inaugurate vor fi valabile cel puţin 30 de ani, tocmai pentru a se evita alte cheltuieli inutile, ce se pot ivi la scurt timp după inaugurare.
6. Referindu-ne în continuare la costurile viitoare de întreţinere din Garnizoană (noul sediu), am apelat la calculele specialiştilor din sectoarele respective. Astfel, pe baza calculelor estimative făcute de aceştia, la iluminatul muzeului (expoziţii şi birouri), prin folosirea LED-urilor şi nu a becurilor incandescente, cum era prevăzut în proiectul iniţial, deoarece atunci, în 2006, era soluţia cea mai potrivită luminotehnic, consumul se va reduce de la 200 kw/h la 50 kw/h, aceasta însemnînd că în cele 300 de zile (s-a avut în atenţie că muzeele sunt închise lunea şi în zilele oficiale de sărbători) cît vor funcţiona led-urile, timp de 8 ore pe zi, costurile se vor ridica la 36.000 euro pe an, cu 41.000 euro mai puţin decît ar fi costat cu becuri incandescente.
7. Instalaţiile de încălzire (ventilo-convectoare) din noul sediu, deja montate, pot fi reglate prin termostat, tocmai pentru a se menţine un microclimat optim pentru patrimoniul deţinut şi a limita cheltuielile cu căldura. De asemenea, ferestrele sînt tip termopan, realizate din lemn stratificat, care izolează perfect interioarele. Luînd în considerare doar cele de mai sus, costurile estimate la căldură se ridică la 156.000 euro pe an. Făcînd totalul (iluminat şi energie termică) suma ar fi de 192.000 euro pe an. Pentru a fi mai clar, sumele pentru întreţinere (77.225 euro) şi chirie (179.100 euro) plătite pe anul 2013 în Palatul baroc (sediul actual încă), au fost de 256.325 euro pe an. Pornind de la această situaţie oare mai trebuie să considerăm întreţinerea din Garnizoană, ştiut fiind că chiria către Episcopia Romano-Catolică va dispărea după mutare, ca o gaură neagră pentru bugetul judeţului Bihor, atîta timp cît plătim în ultimii ani în Palatul baroc sumele de mai sus?
8. Exemplul Muzeului Naţional de Istorie al României nu este valid, acesta are peste 33.000 mp suprafaţă desfăşurată (nu aspectul exterior al construcţiei contează ci volumetria clădirii, respectiv capacitatea acesteia exprimată în mp sau m3).
9. Ca o ultimă precizare, Muzeul Ţării Crişurilor a prevăzut 5 camere de oaspeţi, cum şi-au creat recent şi muzeele din Zalău sau Satu-Mare. Astfel, nu se mai cheltuiesc bani pe hoteluri. Deci facem economie!
Din cele precizate mai sus este limpede că Muzeul Ţării Crişurilor în noul sediu (Garnizoana) nu va fi o povară pentru bugetul judeţului şi este tot atît de limpede că prin transferul acesteia în Cetatea Oradea şi prin restrîngerea propusă instituţia muzeală şi-ar pierde importanţa şi identitatea deopotrivă.
Întrebări pe care le punem:
– Chiar nu are nevoie Oradea şi Bihorul de o ofertă culturală cît mai diversă şi pe măsura pretenţiilor unui oraş al vestului ce este şi poartă principală de intrare în România?
– Chiar trebuie să subsumăm faptul de cultură şi civilizaţie numai economicului, educaţia şi recreerea nu trebuie luate în considerare?
Pentru conformitate,
Dr. Aurel Chiriac
Director-General Manager”
Citiți principiile noastre de moderare aici!