Magdalena Ileana Poszler, prin cabinetul avocatului Cristian Rusu, a câștigat la CEDO daune morale și revizuirea dosarului său. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat, pe 15 noiembrie 2022, în cauza Poszler contra României. La 15 aprilie 2014, Magdalena Ileana Poszler a fost concediată din Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) din funcția de șef de birou.

Femeii i-au fost prezentate posturile din serviciul public care urmează a fi ocupate în cadrul direcției în care lucra. Concedierea ei a fost justificată de cei din conducerea instutuției pe motiv de reorganizare a instutuției, dictată de președintele ANAF.

După acest pas, femeia a inițiat mai multe cereri și proceduri administrative, fără succes însă. Astfel, și-a căutat dreptatea în instanță, unde a cerut reintegrarea în funcția de șef de birou și despăgubiri pentru daunele pe care ea considera că le-a suferit, ca urmare a încetării atribuțiilor sale.

Pe 15 iunie 2015, Tribunalul Bihor i-a admis solicitările, motivând că încetarea funcțiilor pe care persoana în cauză le ocupase nu a fost suficientă pentru a justifica această acțiune a ANAF.

Inițial, femeia a contestat singură decizia de concediere și a câștigat în primă instanță, Tribunalul Bihor dispunând reintegrarea sa.

Împotriva acestei decizii, ANAF a declarat apel, pe motiv că angajata, în ciuda reorganizării serviciului Direcției de Administrare Fiscală, nu a fost o victimă a acestui proces, pentru că i-ar fi fost oferită posibilitatea de a alege un alt post în cadrul instituției.

Curtea de Apel Oradea a admis solicitatea ANAF, motivând că femeia nu a solicitat în acțiunea sa introductivă anularea deciziei de concediere din 15 aprilie 2014.

 

Plângere la CEDO

Astfel, Poszler, cu ajutorul biroului de avocatură Cristian Rusu, a formulat plângere la CEDO, pe motiv că neatacarea deciziei de concediere nu fusese pusă în dezbaterea părților de către instanța de apel. Reclamanta a cerut și contestația în anulare a deciziei Curții de Apel, considerând că respingerea acțiunii sale s-a întemeiat pe un motiv care, potrivit acesteia, fusese invocat din oficiu de instanță și nu a făcut niciodată obiectul unei dezbateri între părți. Pe 3 iunie 2016, Curtea de Apel Oradea a respins contestația ca fiind inadmisibilă, având în vedere că reclamanta solicita de fapt reexaminarea unui caz hotărât în cele din urmă.

Invocând articolul 6 alin. 1 din Convenție, reclamanta a susținut că acțiunea sa a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea pentru un motiv nou despre care ea a aflat doar după redactarea hotărârii definitive. În plus, ea a susținut în fața judecătorilor CEDO că „principiul contradictorialității a fost astfel greșit înțeles”.

Femeia susține că acest motiv nu a fost menționat de pârâtă în apel și explică că instanța superioară nu i-a adus la cunoștință ceea ce a invocat din proprie inițiativă, privând-o astfel de orice posibilitate de a prezenta argumente relevante.

CEDO susține că motivarea judecătorilor Curții de Apel Oradea s-a bazat pe elemente de fapt și de drept care nu au fost abordate în dezbatere, nepermitându-i astfel femeii să aducă argumente în favoarea sa, deci lipsind-o de posibilitatea de a se apăra.

 

Despăgubiri de peste 20.000 de euro

Femeia a cerut la CEDO despăgubiri morale de 7.000 de euro și 14.000 de euro daune pentru încetarea ilegală și abuzivă a postului ocupat, precum și pentru privarea de dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Guvernului României a considerat că simpla constatare că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil constituie o reparație morală echitabilă și consideră că sumele pretinse de orădeancă sunt excesive.

„CEDO nu poate specula care ar fi fost rezultatul procesului în cazul în care ar fi fost respectat dreptul la un proces echitabil”, a spus reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe.

Astfel, CEDO a admis cererea orădencei și a stabilit că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Totodată, obligă statul să-i acorde despăgubiri morale de 1.500 de euro, plus orice sumă care se datorează cu titlul de impozit pe sumă. În plus, CEDO i-a acordat dreptul de revizuire a dosarului său.

„Plângerea a fost instrumentată de întreaga echipă din biroul meu, în anul 2016. Abia după șase ani, CEDO s-a pronunțat, în sensul că a admis calea revizuirii dosarului. Pe lângă sumele stabilite de CEDO, este posibil ca instanța națională să stabilească și alte despăgubiri, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, după revizuire”, a arătat avocatul Cristian Rusu.

Echipa de avocatură care a adus câștigul la CEDO