Călătoriile inițiatice reprezintă un subiect des dezbătut la orele de limba romȃnă din clasă, dar tȃnăra orădeancă Ana Bob, elevă la Liceul de Artă din Oradea, a decis să iasă din zona de confort a școlii sale și să experimenteze pe propria piele ce înseamnă o astfel de călătorie într-un tărȃm îndepărtat. Prin intermediul programului YFU (Youth For Understanding), Ana a petrecut patru luni în Japonia, timp în care a locuit în casa unei familii gazdă din orașul Kasugai, în apropiere de Nagoya, a participat la orele de curs ale școlii locale și și-a dat silința să se integreze cȃt mai bine în societatea japoneză.

Totodată, datorită faptului că programul YFU este unul internațional, Ana a avut ocazia să petreacă destul timp cu tineri care provin din diverse culturi, originari din 34 de țări. Experiența Anei este din multe puncte de vedere fascinantă, dar prin prisma faptului că a reușit să treacă peste o astfel de barieră culturală, să dizolve aproape toate prejudecățile pe care le-a avut, devine unică.

,,Consider că majoritatea stereotipurilor pe care străinii le cunosc despre Japonia sunt în mare parte false sau exagerate. Imaginea mea de acum despre Japonia este foarte diferită de cea inițială, și cred că multă lume ar trebui să cunoască adevărata cultură a Japoniei. Este o cultură foarte diferită, una în care valorile sunt foarte diversificate, o cultură în care acestea, indiferent de natura lor religioasă, socială sau de rasă, sunt acceptate și privite ca fiind lucruri interesante”.

„Gaijin”

Totuși, deși Ana a reușit să treacă peste acea barieră culturală, a rămas neplăcut surprinsă să constate faptul că japonezii nu sunt dispuși să facă același lucru, preferȃnd să se situeze la o anumită distanță față de tot ceea ce este pentru ei străin. Pentru a evidenția acest lucru, aceștia au creat chiar și un cuvȃnt, „gaijin”, atribuit tuturor elementelor sau persoanelor din afara culturii japoneze.

„Ceea ce m-a dezamăgit cel mai tare este faptul că japonezii nu știau aproape nimic despre Europa, nu știau aproape nimic despre Romȃnia. Ei, chiar dacă acceptă alte culturi și le privesc ca pe niște lucruri interesante, sunt foarte dezinteresați de a le experimenta și ei. Au impresia că majoritatea lucrurilor care vin din afară devin trademark japonez, ceea ce înseamnă că, oricȃt de mȃndri ar fi de țara lor, am impresia că nu vor să accepte lucrurile de altă origine, le «japonizează», iar apoi și le însușesc”.

În afară de acest aspect, Ana afirmă că această experiență a fost, de departe, una pozitivă: „Pe mine această experiență m-a schimbat, m-a făcut să devin conștientă de încrederea de sine pe care o am și m-a făcut să îmi dau seama cum să o folosesc pentru ca totul să fie în folosul meu. M-a făcut să fiu mult mai permisivă și să înțeleg mult mai bine oamenii, deoarece am avut de-a face cu oameni din toate păturile sociale, religioase, din toate rasele. Fiind un program internațional, am cunoscut oameni din peste 30 de țări, și asta mi-a deschis foarte mult orizonturile pe plan social”.

Încă din momentul în care tȃnăra a decis să ia parte la acest program, a dat dovadă de un curaj extraordinar, curaj din care a rezultat o experiență minunată și care a adus-o mai aproape cu un pas de descoperirea adevăratului sens al cuvȃntului „multiculturalitate”, cuvȃnt care în prezent ne definește lumea, și de care tot mai multe persoane încep să devină interesate.

Daiana Pop