Ea vine dintr-un colț de rai animat de cântecul vântului printre aripi de îngeri și izvoare șturlubatice, din ținutul de deal și senin al Pădurii Craiului, ademenită de magia muzicii, de vibrația aparte a fără număr creatori și rapsozi anonimi, care i-au transmis și ei harul și bucuria melosului, dragostea pentru ființa neamului, pentru tot ceea ce este românesc și etern în lume și om.. A adus cu ea nu numai frumusețea omului de pe Crișul Repede, nu numai portul de-acasă al părinților și moșilor ei, ci, în primul rând, talentul și exuberanța tinereții, o voce plină de sensibilitate, caldă, de interior, tulburătoare și generoasă, câteva trăgănate care curg unduios în alternanțe deal-vale, deal-vale, amintindu-ni-l pe Blaga, cântece de joc și cântece de dragoste mai „temperate”, mai bătrânești, cumpănite și cumpătate, așa cum sunt și oamenii din Călățea. A început cu muzică ușoară, pe care, de altfel, o cultivă și azi, după care s-a apropiat de cântecul bihorean, mai ales sub influența mamei, care păstrează încă amintirea satului de altădată, cu șezătorile și clăcile lui, cu cântecele lui din bătrâni, cu obiceiurile și viața lui inconfundabile. Cântecele Violetei Gherman pun în relief dragostea de satul natal și casa părintească (Pe dealul din Călățea/Acolo-i căsuța mea), față de mama, care i-a dat darul cântecului (Și darul meu de-a cânta/ Îl am de la măicuța), sau se alintă pe aripi de ”zburător” (Pân bătătură la noi/ Vin feciori tăt câte doi/… /Care-mi place nu mai vine/ Care vine nu-i de mine/ Iară dacă nu-i de treabă/ Poate veni tăt în grabă), pentru a da consistență și dăinuire iubirii (Bade drag dac-oi avea/ Lângă mine l-oi ținea/… / Poate zâce acărcine/ Că nu te vujești cu mine/ Că dacă doru m-apasă/ Fug de la maica de-acasă); îndrăgostită (Dragu mi-i de omu mândru/ Tat la el îmi șede gându).
Apreciindu-i-se talentul, dar și ținuta și prezența scenică, farmecul și autenticitatea, naturalețea, Violeta Gherman a fost promovată atât de televiziunile naționale, cât și de cele locale din vestul țării mai ales. Studentă în anul II la Facultatea de Geografie, Turism și Sport a Universității din Oradea și în anul III la canto popular la” Francisc Hubic”, membră a Ansamblului” Bihorul” și a Ansamblului” Crișana”, colaboratoare a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor, Violeta Gherman este una dintre marile promisiuni și speranțe ale cântecului popular bihorean de pe Crișul Repede, care vine să completeze tabloul deschis de Florica Ungur, Cornel Borza, Leontin Ciucur, completat de Corina Lele, Otilia Haragoș și Nicoleta Rab, rotunjit, iată, acum, de această minunată fată din Călățea! Dacă împrejurările şi conjuncturile îi vor fi favorabile, ea poate deschide o nouă pagină în universul cântecului bihorean, din izvorul căruia a cules nestemate şi pe care poate să-l înnobileze prin harul cu care Cel de Sus a învrednicit-o.
La mulţi ani, Violeta Gherman, şi fie ca timpul să ne confirme aprecierile şi previziunile!
Citiți principiile noastre de moderare aici!