Se știe că tipografia cu care OTL-ul are semnate niște contracte despre care nu se știe mare lucru, că nu se știe cine a tipărit biletele la calitatea aia de doi bani, nu e niciodată vinovată de eventualele oxidări ale biletului chiar dacă e ținut în portofel. Carevasăzică biletul are termen de garanție și nu poți păstra biletul mai mult de două săptămâni, că, hopa, nu mai e bun de nimic!
Și acu-i acu! Intri, compostezi biletul și te trezești că nu-l poate composta decât pe jumătate. Iar pe bilet nu scrie nicio atenționare, că n-ar fi bine să-l ții în portofel. Cealaltă jumătate a datelor de pe bilet s-a dus pe apa Sâmbetei, doar cât aparatul s-a chinuit să dea un ultim sughit a reușit să inscripționeze numărul cursei. Dar ora nu se vedea pe actul emis.
Controloarea, cam surdă de-o ureche, vorbește tare de-ți țiuie timpanele și tot ea se miră de ce îți ieși din pepeni când îi spui: uită-te la bilet când vrei să îmi arăți că nu e bun, nu în ochii mei. Apoi ce-a auzit ea, numai Dumnezeu știe, de s-a simțit atât de ofensată c-a trântit o amendă și a coborât povestitorul vostru la prima stație, un d-l Goe în versiune postmodernistă. Parol, chiar eu am cumpărat biletul. Și scrie simpatica doamnă (scumpă ca sarea în ochi) că te amendează cu 250 de lei, că e bună la inimă și că nu vrea să-ți dea amendă, dar când scrie procesul verbal, face din 2 un mare 3 și cumva trage din coadă încă doi de zero, astfel se vede cu lupa că-i 300 suma de plătit.
De semnat, cine ar fi semnat procesul verbal dacă nu era mințit că poate depune contestație la firma de transporturi de pe strada Atelierelor? Jandarmeria, și ea acolo, nu știe mare lucru, dacă se poate depune contestație de amendă la OTL sau nu. Așa că ești trimis de la Ana la Caiafa până te gândești c-ar fi bine să renunți: controloarea îți spune să te duci la OTL, dar OTL poate domnul nu e de serviciu săptămâna asta sau chiar nu se poate depune contestație, că la Judecătorie ți se cere o hârtie de la OTL, zice nenea de la intrare, procesul verbal, despre care, zice-se, nu are voie să aibă corecturi. Că e un act, cum șuieră și controloarea despre bilet: e un act deteriorat, nu e voie să fie corecturi pe el. Așa că amenda rămâne, poantă veche, fraieri noi! Ori poate e o procedură nemai pusă în practică, să faci contestație unei amende la OTL, cine știe câte astfel de amenzi au fost plătite, de-a moaca, de amărâții clienți!
Oare cum ai putea afla că actul s-a deteriorat dacă nu l-ai composta, de unde ai știi că substanța aia s-a oxidat la răcoare, în portofel? Biletul s-a scumpit, dar credeți că s-a îmbunătățit tare-tare mult calitatea hârtiei? Nu. Nu s-a îmbunătățit nici salariul lor, așa că, se întâlnesc cu tine controlorii, dacă faci o târguială cu ei, la capăt de linie, să le dai 20 de lei, și nu mai trebuie să plătești amenda aia pe loc. Așa-i cu controlul, azi vine, mâine pleacă, de îi spui cuiva că nu-i controlează și pe bronzați pe autobuz sau tramvai, te cred nebun. În douăzeci de ani de când sunt controlori n-au văzut pe nimeni să facă asta, ți se spune. Deh! Așa-i cu autosesizările, poate colegul dă și el jumătate la șeful de linie, la oricine, doar să-l lase să ia șpagă. Uite amenda, nu-i controlorul! Uite controlorul, nu-i amenda!
Citiți principiile noastre de moderare aici!