Recent a apărut cartea pe care mulți dintre bihoreni o așteptau. Este vorba de volumul „Un veac de minerit uranifer în România, 1920-2020”, scris de Ovidiu Banciu si Tiberiu C. Deleanu, coordonat de Ioan Degău, coinițiator al proiectului, un adevărat mecena al publicațiilor ce tratează istoria recentă a acestor locuri.

Cartea este complexă, bogat ilustrată cu imagini ce dovedesc cât de efervescent a fost arealul terenurilor uranifere din jurul minelor de la Băița și Avram Iancu, minereu prelucrat la morile din fostul Oraș Dr. Petru Groza, actualul Ștei. Cartea este, mai întâi de toate, un omagiu adus oamenilor care, timp de decenii, s-au contopit cu istoria a ceea ce s-a numit Exploatarea Minieră Bihor. Ingineri, geologi, medici, chimiști, biologi, fizicieni, economiști, profesori, tehnicieni, laboranți, mineri, sportivi, artiști – o pleiadă impresionantă de oameni excelent pregătiți profesional, care au scris istorie în această parte de țară, ne privesc din paginile cărții. Biografiile lor sunt și astăzi pilduitoare pentru modul dârz cu care au înfruntat asprimea regimului comunist și forțele naturii. Ei sunt Oamenii Uraniului. Mulți dintre ei sunt astăzi octogenari, chiar nonagenari, iar poveștile lor de viață sunt mărturii prețioase prin care putem reconstitui veridic o epocă ce este deja istorie.

Din paginile cărții se desprinde biografia Zoricăi Novicov, o voce-martor plină de prospețime, a cărei excelentă memorie ne-a reînviat recent o istorie mai puțin cunoscută a acestor locuri: istoria stațiunilor de exploatare minieră din toată țara, văzută din caravana Röntgen. Dacă s-ar mai păstra această caravană, ar fi cu siguranță un prețios obiect de muzeu. Fabricată în Republica Democrată Germană în anii 60, aceasta era un impunător laborator medical pe roți, care se deplasa în toată țara pentru a face examinări cu raze X (Röntgen) pentru mineri, la fiecare mină. Acest laborator complex, cu o tehnologie performantă pentru acele timpuri, era unic în țară.

Datorită importanței exploatării uraniului din zonă, caravana a fost repartizată Bazei de Cercetări Medicale din fostul Oraș Dr. Petru Groza, actualul Ștei, bază condusă de medicul Gheorghe Dincă, la rândul său un personaj bine conturat în paginile cărții. De aici aflăm că, în 1958, transferat la puternica societate ruso-română Sovrom-Kvarțit, înființează Laboratorul de Cercetări pentru radioprotecţie şi condiţii de muncă, a cărui misiune era supravegherea mediului radioactiv și a sănătății celor expuși la radiații din zona de activități miniere uranifere. Caravana era unitatea mobilă a acestei Baze de cercetări unice în țară. Câteva luni de zile, colectivul ei străbătea întreaga țară, trecând prin filtrul laboratorului său toți minerii din România expuși la boli profesionale.

Urmându-i la scurt timp doctorului Iuliu Böttger, Zorica Novicov a coordonat întreaga activitate a caravanei în perioada 1967-1974. Minerii erau așteptați la gura minei, pentru ca la ieșirea din șut să li se facă un film la plămâni, în cabina special amenajată în interiorul vehiculului. Din toate periplurile ei, Zorica trimitea acasă vederi cu descrieri amănunțite ale locurilor pe care le vizita, aceste vederi fiind acum adevărate documente ale geografiei țării din anii 60-70. Fotografia o înfățișează în fața butoanelor aparatului Röntgen, protejată de radiații de un șort de plumb.

Periplurile ei punctează nume importante ale mineritului românesc: Ciudanovița, Lișava, Ilișova, Bârzava, Sasca Montană, Pojejena, Stulpicani, Ostra, Molibden, Tulgheș, Grințieș, Bălan, Jolotca, Anina… Aceasta era secțiunea mobilă a istoriei uraniului, văzută din perspectiva cercetărilor medicale. Cea staționară se petrecea nu doar la Baza de cercetări, ci și la Laboratorul de analize din fostul Oraș Dr. Petru Groza, o clădire impunătoare, aerisită, cu ferestre mari, situată dincolo de perdeaua de verdeață a ștrandului. Aici se făceau analize chimice complexe la probele de minereu, pregătite în prealabil la stația de probare din Băița. La fel ca și Palatul administrativ, această clădire era învăluită de o aură secretă. Despre dotările acestui laborator, despre condițiile de muncă, precum și despre tehnicile de analiză a minereurilor ne-a vorbit Maria Macicaș, o altă voce clară ce a dat recent mărturie, la fel ca Zorica Novicov, despre felul profesionist în care se trăia și se muncea în fostul oraș Dr. Petru Groza. Acest oraș a fost conceput pe planșetele moscovite în intervalul 1952-1956, pentru a exploata la maximum sursa de energie formidabilă pe care o reprezenta uraniul din arealul Băița-Bihor.

Astăzi, în acest areal de la poalele Munților Apuseni se dezvoltă spectaculos un oraș cu o istorie recentă unică în felul ei, ce a asimilat întreaga moștenire a întemeierii din era comunistă, dar a reorientat-o spre valori și cerințe ale lumii contemporane. Orașul Ștei este angrenat puternic şi ireversibil în dinamica României de azi, dar și în ansamblul orașelor europene ce alcătuiesc Ruta Culturală Internațională ATRIUM. În curând va fi abordată istoria acestui oraș prin prisma unei noi cărți, care i-a fost dedicată și care este acum în curs de apariție.