Primarul mai aude vocea orădenilor doar atunci când există riscul să piardă voturi în favoarea altui partid.

[eadvert]

Și ca demonstrație a celor spuse, voi prezenta cazurile a două proteste recente, cu rezultate complet diferite.

Intervenția a USR în cazul proiectului de defrișare a micro-pădurii din Cartierul Nufărului 1, cu arbori maturi și sănătoși, a mobilizat comunitatea și a forțat administrația să-și reconsidere planurile. Ba chiar la fața locului a venit însuși primarul Florin Birta care a promis că prelungirea străzii Onisifor Ghibu spre strada Morii printre blocurile QB3 și QB2 peste zona verde va fi abandonată.

Locuitorii din Nufărului 1 știu mai bine decât Primăria că doar arborii maturi și sănătoși îi apără de fenomene extreme, precum furtuni devastatoare sau căldurile insuportabile, și de poluare.

Primăria acționează în ultimii ani împotriva acestui adevăr științific: defrișează arbori maturi și sănătoși și plantează în locul lor arbori tineri, din specii inadecvate locului, care se usucă sau cad la prima furtună.

Acesta este un exemplu clar de acțiune civică eficientă, dar, în același timp, indică și o lipsă serioasă de transparență și consultare cu cetățenii din partea Primăriei.

Contrastul este evident atunci când comparăm cu reacția administrației la protestul locuitorilor din Calea Aradului, unde, în loc de compasiune și soluții concrete, răspunsul a fost unul de intimidare.

Oamenii au ieșit în stradă pe Calea Aradului pentru a cere ceea ce ar trebui să fie dincolo de orice discuție: siguranța cetățenilor pe trecerea de pietoni.

Protestul, organizat de familia Chiva, a avut loc la locul tragicului accident în care fiul lor, Horia, de numai 12 ani, a fost ucis în urmă cu câteva luni, pe trecerea de pietoni. Cetățenii au reclamat la Primărie și Poliție că zona este un pericol de moarte pentru pietoni, iar soluțiile propuse de autorități sunt insuficiente și superficiale.

Locuitorii cer un lucru simplu, un semafor la această trecere de pietoni pe care copii și vârstnicii o ocolesc de frică și aleg rute mai lungi, ceea ce afectează calitatea vieții.

Refuzul Primăriei Oradea și al Poliției Bihor de a-i asculta și de a lua măsuri concrete a dus la blocarea spontană a traficului tocmai pentru a sublinia că viața lor este mai importantă decât viteza de deplasare a mașinilor prin oraș.

Dar, în loc să fie înțeleși și sprijiniți, protestatarilor li s-a răspuns cu poliția și jandarmeria. Mai grav, unul dintre șoferi a încercat să forțeze trecerea prin mulțime, că nu așa se protestează.

Toate acestea au adâncit sentimentul că autoritățile statului și o parte din societate sunt surde la suferința și nevoile lor.

Când viața unui copil și siguranța pietonilor devin subiecte de polemică și nu de acțiune imediată, este clar că sistemul public a eșuat. Când teama devine norma este iar un semn de eșec.

Ce transmite această atitudine a Primăriei? Că interesele cetățenilor sunt secundare, că vocea lor contează doar când primarului îi e teamă că va pierde voturi în favoarea altui partid?

Pentru o administrație modernă și eficientă, dialogul cu cetățenii trebuie să fie la baza deciziilor.

Consultările publice, transparența și capacitatea de a asculta și răspunde preocupărilor cetățenilor sunt vitale. În caz contrar, avem un oraș condus de la distanță, de sub o cupolă de sticlă, în timp ce comunitatea, cu adevăratele ei probleme, este ignorată și tratată cu lipsă de respect.

Advertorial CH 20008