A ales Bristol University, una dintre primele 40 de universități din lume, fiind singura care oferea cursuri de științe biomedicale axate pe partea patologică. Acum, orădeanca Ioana Perneș a câștigat un loc la Oxford, unde va face cercetare. Studiul bolilor autoimune, boli greu de diagnosticat, caracterizate printr-o agresare a organismului de către propriul sistem imunitar, e marea provocare în care se lansează Ioana Perneș.

JB&BIHON: Cum ai ajuns în elita celor care studiază la Universitatea din Bristol? Bristol University este cunoscută ca fiind una dintre cele mai renumite universități din Marea Britanie datorită tradiției sale în sfera cercetării, a personalului academic deosebit de calificat, a istoriei sale și a numărului mare de studenți cu rezultate excelente atât la admitere, cât și la absolvirea studiilor. Ce ai studiat?

Ioana Perneș: Am studiat Medicina Celulară și Moleculară cu experiență în Industrie, curs care a durat în total patru ani. Cursul meu a presupus un fel de științe biomedicale, axat mai mult pe partea patologică decât alte cursuri similare în alte universități. De altfel, de aceea am și ales preferențial Universitatea din Bristol, deoarece era singura care oferea cursul acesta. La Bristol am ajuns aplicând prin sistemul național de aplicații pentru universități la nivel de licență din Regatul Unit, care se numește UCAS. Am avut nevoie de o scrisoare de intenție, CV, de foaia matricolă și, bineînțeles, de Bacalaureat (chimie și matematică). Pentru că aplicațiile se desfășoară cu un an înaintea începerii efective a cursurilor, universitățile la care am aplicat au cerut notele din Bacalaureat „prezise” de către profesorii mei, iar mai apoi am primit oferta condițională dependentă de notele de bacalaureat cerute.

JB&BIHON: Studenția e, probabil, cea mai frumoasă perioadă a vieții. Cum e viața de student la Universitatea din Bristol?

I.P: Mi-ar plăcea să pot face o comparație cu viața de student din România, dar nestudiind aici, nu pot să va spun decât impresiile mele din Bristol. M-a impresionat foarte mult multitudinea de societăți studențești. De exemplu, pe lângă grupuri sportive de fotbal, tenis, dans, erau societăți de expediții, de teatru, arte și până la societăți de baloane cu aer cald, de activități trăznite în aer liber, de croșetat, de gustat ciocolata, de gătit… cam tot ce îți poți imagina.

JB&BIHON: În România, studenții au aproape întreaga zi ocupată cu cursuri mai mult sau mai puțin folositoare. În Anglia, de exemplu, la Drept, educația se baza mult pe studiu la bibliotecă. Care e structura sistemului de învățământ la Bristol?

I.P.: Comparativ cu România sunt sigură că eu am avut mai puține materii, cam 3-4 pe semestru. În schimb, trebuia să citesc destul de mult în plus față de ce se preda pentru examene.

JB&BIHON: Cum se împarte programa între teorie și practică?

I.P: Un alt motiv pentru care am ales Universitatea din Bristol este timpul petrecut în practică. În fiecare săptămâna aveam două laboratoare, aproximativ 8 ore în total. Nu în toate universitatile din UK e așa programa. Bineînțeles că acestea m-au ajutat foarte mult pentru ceea ce presupune adevarată viața de om de știință, m-au ajutat să învăț tehnicile necesare și să le pun în practică.

JB&BIHON: Dincolo de studiu, cursuri, mai ai timp pentru alte activități?

I.P.: Da, eu nu am avut o problemă cu asta. Întotdeauna am avut timp să lucrez pe lângă studii și să frecventez măcar o societate studențească, dacă nu chiar două. În liceu, eram obișnuită cu foarte multe activități extracuriculare, așadar la Universitate mi s-a părut că aveam prea mult timp liber! Bineînțeles, mult timp era, de fapt, alocat pentru studiu independent.
Aș adăuga și oportunități externe în timpul studiilor, pentru că asta chiar a fost diferit de ceea ce se întâmplă în România.

JB&BIHON: La ce te referi atunci când te referi la oportunități externe?

I.P.: În anul II de studii am câștigat o bursă pentru două luni de cercetare în timpul verii, în cadrul Universității din Auckland, Noua Zeelandă. A fost o experiență inedită, nu numai că am avut oportunitatea să cunosc cercetători din celălalt capăt al lumii, dar și faptul ca am putut vizita o țară atât de îndepărtată. În al treilea an de studii am câștigat un loc la compania farmaceutică GlaxoSmithKline, unde am lucrat un an de practică (de aici și titlul cursului meu „experiență în industrie”). Multe universități din UK oferă aceast program de 3+1 ani, deoarece studenții acumulează experiență dar își pot da seama și de așteptările pe care le au în ceea ce privește job-ul , de exemplu, dacă le-ar plăcea să lucreze într-o companie farmaceutică, atunci când își termină studiile. Eu am ales acest program nu numai pentru experiență dar și pentru că angajatorii de multe ori echivalează acest an ca un masterat în cercetare (am avut de scris și susținut o teză la final de an). Marele beneficiu a fost că în loc să plătesc un masterat, eu am fost plătită.

JB&BIHON: Ce perspective ai după terminarea facultății?

I.P.: Chiar acum am câștigat un loc la Universitatea din Oxford. Voi lucra pe partea de cercetare în laboratorul de diabet și inflamație, în special pe diabetul de tipul I. Personal, cel mai mult îmi îmi doresc să fac cercetare în domeniul bolile autoimune, de aceea sunt foarte încântată să contribui în acest domeniu. În viitorul apropiat sper să primesc bursa pentru un doctorat tot pe imunologie și boli autoimune. În viitorul îndepărtat îmi doresc să îmi deschid un laborator al meu, cu temele mele de cercetare.

JB&BIHON: Îți mulțumim pentru timpul acordat. Succes!