Orădeanul care aplică să meargă în Cosmos și care și-a pus semnătura pe primul rover european care va fi lansat să ajungă pe Marte ne deschide ușa la locul său de muncă, în cea mai sterilă cameră din lume SpaceBio Clean room Stevenage și ne oferă prilejul unei călătorii unice în măruntaiele laboratorului care ar putea să demonsteze că a fost viață pe Planeta Roșie. Conduși în această călătorie suntem de omul care a făcut din matematică un hit, românul care povestește fizica și astronomia, fizicianul și autorul care și-a dat doctoratul cu lauteatul Nobel 2003 Anthony James Leggett, Cristian Presură cercetător la Philips Research Eindhoven. Alături de orădean în această călătorie a fost și omul care dă știrile din spațiu Claudiu Tănăselia.
[eadvert]
Visul cosmic începe la Oradea
Cristian Lazăr a terminat Facultatea de Aeronautică în 2010 la Politehnica din București. Provocat de gazda sa, Cristian Presură, orădeanul a vorbit despre perioada în care s-a format la Oradea și București. Pentru ca azi să poată vis că va ajunge în Cosmos după ce știe toate tainele unui rover ca AIT engineer la Airbus Space în proiectul ExoMars-Rover.
„Tot timpul am avut visul să văd, să descopăr calea perfectă astfel încât să devin astronaut să studiez în detaliu spațiul, fiindcă se știe bine, la noi în școală nu se studiază. Am început să studiez astronomia și astrofizica la un astroclub local Meridian 0 din Oradea încă de pe băncile liceului. Dar aceasta a fost extrașcolar, extracuricular și m-a atras foarte mult domeniul ăsta spațial și am particpat la câteva olimpiadele , la Națională la astronomie și tot timpul am spus vreau să mă duc pe space, space, space, space…. Am mers la Inginerie Aerospațială la București, dar din păcate nu s-a făcut prea mult Spațiu . Până și licența mea a fost o șansă, prin faptul că profesorul Dănăilă, cu care am făcut lucrarea, a fost implicat în anumite programe spațiale de la ESA-Agenția Spațială Europeană- și am reușit să fac studiul reintrării în atmosferă a capsulei Space Ryder de la ESA, care a făcut studiul de fezabilitate și aerotermodinamica. Proiectul a avansat în paralel, este de fapt o navetă spațială, vor să-l pună în folosință, e o navetă spațială fără echipaj uman pentru a livra cargo în Spațiu mâncare și echipamente pentru astronauți și care se reîntoarce la sol în condiții bune pentru a aduce experimente. S-a vorbit să fie certificat pentru zbor uman, eu tot timpul m-am întrebat de ce nu s-a certificat de la început.. Au primit un răspuns, ceva de genul: nu vrem să face concurență americanilor. Este o colaborare până la urmă…”, a povestit orădeanul care e inginer la Airbus, românul care e gata să calce pe urmele lui Dumitru Prunariu, idolul și mentorul său încă din copilărie.
Vânați de IT
Cristian Presură a vrut să afle de la orădean, în ideea în care mulți tineri își doresc să urmeze această direcție, dacă colegii lui Cristian Lazăr și-au găsit cu toții job-uri? „Foarte bună întrebare, din păcate am să spună adevărul cam crud, nu toată lumea a reușit să se angajeze în domeniu și pentru că poate că nu au vrut să plece din țară și atunci au încercat local la companii care, de exemplu, studiază aerodinamica. Am și colegi care au plecat, au ajuns în Franța, în Olanda”, spune Cristian Florin Lazăr. Reputatul fizician a insistat dorind să afle dacă Facultatea Aerospațială dă șansa abolvenților de a se angaja ca IT-isti, de exemplu, dacă nu o pot face în domeniu…„Dezavantajul este că suntem vânați din IT, din industria auto, tocmai pentru că avem anumite studii de calcul de rezistență, de element finit, de aerodinamică”, spune inginerul. În ceea ce privește parcursul său, orădeanul spune că a fost tot timpul implicat în colaborari internaționale, de exemplu, prin Asociația Europeană a Studenților de la Aerospațiale unde a fost și vicepreședinte.
La cea mai mare universitate axată pe Spațiu
„Aeronatica are deschidere și în țară și în străinătate, dar eu am vrut să mă axez doar pe Spațiu, pe science, am început partea de astronomie și astrofizică, neavând atâtea oportunități în România pe science am trecut pe ingineering. Din păcate, când am terminat facultatea nu s-a făcut nici un master pe Științe Spațiale în România, așa cum se vorbea, ceea ce nu mi-a dat posibilitatea decât să merg în afară și am avut șansa de a primi o bursă de la ESA pentru a face masterul de Științe Spațiale de la ISU Internationale Space University, care e cea mai mare universitate axată pe Spațiu. După ce am terminat masterul, am început să lucrez la Airbus Space pe proiecte microgravitaționale , asta mi-a fost și teza de masterat, după care am dorit să văd și partea tehnică: cum construiesc sateliții, cum construiesc roverul, din anumită perspectivă, mecnică, electrică și am devent inginer ansamblare- integrare și testare și în prezent lucrez la satelitul meteorologic european METOP second generation unde fac asamblarea electrică, integrarea electrică a componentelor, testez funcționarea, testez parametrii”, explică orădeanul.
Metop-SG este următoarea generație de sateliți cu orbită polară a EUMETSAT, ca urmare a misiunilor anterioare de succes.
Următoarea generație, urmând programul EUMETSAT Polar System, va asigura continuarea observațiilor meteorologice de pe orbita polară în intervalul de timp 2023-2043.
O șansă la un milion
„ExoMars a fost o șansă de genul acela una la un milion fiindcă lucrând deja la Airbus… Mi-aduc aminte din urmă cu câțiva ani pentru că programul acesta a luat amploare foarte mare, e singurul program ambițios, primul program al Europei de a trimite pe Marte un rover și chiar mă gândeam cum aș putea să merg să îmi pun cv-ul în echipa asta. Dar nu s-a ivit atunci posibilitatea. Pe urmă am primit o invitație din Marea Britanie de la Airbus pentru a merge și a-i ajuta să construiască ultimul model de rover. Există cinci modele de rovere testate la anumite nivele iar eu am fost invitat să lucrez chiar pe modelul care va fi trimis pe Marte. Așa am ajuns în Anglia acum doi ani unde am început să construiesc de la zero. De fapt, când am ajuns am și întrebat: «Unde e roverul?» S-au uitat la mine și au zis : «De aia te-am chemat ca să ne ajuți să-l construim». Camera unde urma să se construiască acest rover este cea mai sterilă din lume fiindcă nu dorim să aducem pe Marte contaminare de pe pământ, pereții sunt ca o cutie metalică. Când am ajuns acolo oricum am rămas foarte impresionat și am zis: „ Bine, dar unde e roverul?» Că la mijloc era doar o cutiuță. «Ăla e roverul». Aceea era doar bateria și a fost primul element care a ajuns acolo înaintea mea. Am fost și eu foarte surprins fiindcă target-ul era să terminăm asamblarea și testarea roverului într-un an pentru a prinde fereastra roverului pe Marte care e o dată la doi ani. Noi am terminat roverul exact acum un an, e testat, l-am trimis în Franța și am fost și eu acolo pentru a testa roverul în anumite condiții și scenarii de atmosferă marțiană, diferite platouri de temperaturi, l-am trimis într-un mediu de simulare pe Marte aici în Toulouse, trebuia trimis odată cu Perseverence, dar va fi trimis anul viitor în septembrie”, explică Cristian Lazăr.
Transformers din cea mai sterilă cameră
Cristian Lazăr a explicat în ce condiții a fost realizat roverul Rosalind Franklin ExoMars pentru a nu duce viruși sau alte microorganisme pe marte. La intrarea în SpaceBio Clean room Stevenage de câte ori sunt detectate mai multe particule de cât încap pe vârful unui pix se declanșează senzorii de alarmă. Pregătirea, echiparea pentru a intra în acea cameră durează o jumăate de ceas. Roțile roverului sunt, în mod neobișnuit, de metal tocmai pentru a diminua la minim posibilittatea de a contamina Planeta Roșie.
„Rosalind Franklin e diferit pe Perseverence nu e pe nucleară, e pe energie solară, roțile, sistemul de locomoție a fost optimizat, unii spun că acest rover va fi ca un arheolog, va trebui să sape până la doi metri adâncime. Trebuia să se încadreze în anumite dimensiuni, o anmită masă, el va fi trimis cu o rachetă de la ROSCosmos din Rusia. Deoarece e primul, are mai multe misiuni, e rover cu de toate. Mai întâi, s-a dorit să se demonstreze că și Europa poate să construiască primul rover marțian. Misiunea sa este de a colecta probe din sol și de a le analiza în-lăuntrul său. Obiectivul final e de a descoperi biomarcheri de viață din prezent sau din trecut, de aceea de la început s-a dorit construcția unui drill, burghiu. Pe Marte sunt radiații foarte mari și sunt șanse foarte puține de a descoperi viață la suprafață, dar sunt teorii și probabil evidențe că s-ar putea să găsim urme de viață în subsol. Și atunci, mediul cel mai bine păstrat unde au putut să rămână vietăți începe undeva sub un metru. Realizarea tehnologică a acestui drill e uimitoare, are tot felul de camere în interiorul burghiului, deci poate să ia anumite probe de sol în același timp și să facă diferite analize. Perseverance zgârâie doar la suprafață. Este cel mai avansat rover datorită navigației autonome dezvoltate în toți acești ani, a fost optimizat foarte mult. Acest rover e ca un Trasformers se poate micșora dimensiunea, panourile solare sunt pliabile, capul vine în spate, roțile se pliază și ele. Dimensiunile sunt cât la o mașină, cântărește 300 kg”, a explicat Cristian Lazăr.
Când se aliniază planetele
De ce nu a fost lansat Rosalind Franklin în pandemie? „Lansările nu pot fi făcute când vrem noi, ci când se aliniază planetele, fiindcă altfel drumul ar fi foarte lung, iar consumul de combustibil ar fi mare. Preferăm să avem la bord cât mai multe componente științifice nu cât mai mult combustibil. O dată la doi ani, Pământul și Marte se apropie foarte mult. Trimitem în avans sondele sau roverele, iar Marte cumva le ajunge din urmă”, a explicat Claudiu Tăneselia.
Pentru a amartiza, ExoMars va folosit trei nivele de parașute, una dintre el, spune Cristian Lazăr va fi extrem de mare cât Big Ben..
Bbgun 
