Orădence, muze pentru Brâncuşi

Numele ei de fată era Otilia Marchiş. A semnat scrieri cu numele dobândit după prima căsătorie: Otilia Cosmuţa.  A făcut senzaţie după ce a făcut ocolul pământului.  Anatole France spunea despre ea că are o figură frumoasă. Brâncuşi ar fi alinta-o „Baba dracului ”. Despre ea, cei care o cunoşteau în perioada pariziană  spuneau că era zgomotoasă şi foarte vorbăreaţă, uneori excesiv de preţioasă, alteori emoţională. Orădencei Otilia Cosmuţa i se atribuie meritul de a-l fi prezentat pe Brâncuşi lumii bune de la Paris. Ba, mai mult că, împreună cu  Carmen Sylva şi Hortensia Bengescu ar fi făcut demersuri pe lângă Rodin să-l accepte pe Brâncuşi ca elev.  Scrisă ca un jurnal, Cartea suferinţelor, în care orădeanca descrie perioada petrecută într-o închisoare hortystă, se bucură de traduceri în franceză, română, germană şi olandeză, e comentată de presa americană şi olandeză, se bucură de o critică la superlativ.  Orădeanca şi-a deschis la Paris un salon literar frecventat de Brâncuşi, Picasso din Spania, Chagall, Modigliani. Cadru ideal pentru a reuni adevărate genii.

Dar cea care ea fost muză, care l-a inspirat pe cel mai bine vândut sculptor modern din lume, dar şi unul dintre cei mai prezenţi pe o piaţă neagră a artei,  e sculptoriţa Margit Pogany.

„Să ne oprim, pentru câteva clipe, şi asupra domnişoarei Pogany, cea care i-a inspirat lui Brâncuşi câteva capodopere. Dupa câte ştim, ea a existat cu adevărat ”, consemna întro postare  profesorul Ioan Augustin Pop.  „A existat, desigur. Era fata unui ceasornicar din Oradea. Unguroaică: Margit Pogany. Brâncusi a cunoscut-o la Paris, la o «cantină» de artişti, unde i-a fost prezentată de o româncă, Otilia Cosmuţa, originară tot din Oradea. Pogany era pictoriţă. Erau din aceeasi branşă, cum s-ar zice. Apoi s-a întâmplat ca cei doi să se întâlnească şi la Salonul Oficial, cu câte o lucrare. Acolo, la Salonul Oficial, domnişoara Pogany a expus un peisaj. Legătura lor de dragoste a fost destul de lunga. După un timp, Pogany a părasit Parisul, s-a stabilit la Budapesta. Aşa că, ori de câte ori Brâncuşi venea la Bucureşti, se oprea pentru scurtă vreme acolo, la ea. Apoi, muza lui s-a hotărât să plece in Australia… Nu se ştie de ce. N-a mai văzut-o niciodată. Dar îşi scriau foarte des”.

Miron Manega redă pe certitudine. ro chiar o mărturie a domnişoarei Pogany care  ar fi spus:

„Am pozat pentru el de mai multe ori… De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“. Este redat şi un episod în care Margit Pogany s-ar fi recunoscut cu surprindere într-un cap de marmură realizat de Brâncuşi: „Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“.19 lucrări intitulate „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de 23 de ani.