„Doamnelor, dăm startul celui mai grandios și unic proiect al anului din campania «Uși deschise femeilor»… În urmă cu 85 de ani, un grup de femei căsătorite a colaborat pentru realizarea a ceea ce urma să se numească «Codul bunei neveste». Vreau să rescriem acest proiect, noi, neveste tinere sau experimentate, vulcanice sau blajine, îndrăgostite sau nu, moderne sau clasice.

Primul pas ar fi să ne punem la zi cu referințe din literatură, din psihologie, cu exemple din viața reală, dar și cu ideologii și tipare comportamentale, psihologia relațiilor”, e apelul lansat de Alexandra Giuffrida. Tânăra spune că pentru a realiza acest proiect e „nevoie de femei din medii diverse și cu experiențe diverse”.

„Codul bunei neveste” a fost publicat în Calendarul „Lumea Ilustrată” , un almanah românesc plin de informaţii şi sfaturi interesante, într-o ediţie din anul 1934. „Codul bunei neveste” era doldora cu poveţe adunate de la femei căsătorite, lecţii despre viaţa de cuplu învăţate pe propria piele, menite să facă mariajul trainic şi bărbatul fericit. În timp ce unele sfaturi venite din partea doamnelor căsătorite care au colaborat în 1934 la realizarea „Codului bunei neveste“ sunt astăzi demodate, iar reprezentantele organizaţiilor feministe ar putea să se facă foc şi pară la citirea lor, unele îndrumări îşi păstrează şi azi valabilitatea, dincolo de maniera umoristică în care sunt redate.

Iată, conform adevărul.ro, câteva reguli de care nevasta trebuia să ţină cont, în 1934, ca să se asigure că bărbatului îi va sta gândul la familie şi nu va fi tentat de alte distracţii. Panseul „Îţi vede rochia, dar nu şi sufletul“, anunţa câteva sfaturi referitoare la modul în care o bună nevastă trebuia să se îngrijească de felul în care se prezenta în faţa soţului: „Îmbracă-te, pe cât posibil, în fiecare zi altfel. Chiar dacă garderoba ta nu e bogată, pune-ţi măcar mai des alt guler, altă panglică, alt cordon sau altă fundă.“ „Nu purta în casă ceea ce ţi se pare că-ţi stă rău când ieşi în oraş.

La capitolul „Vorba multă, sărăcia omului“, nevestele erau sfătuite să-şi ţină în frâu pofta de a vorbi mult şi fără sens: „Nu-i vorbi niciodată de pasta de dinţi şi de ras, sau, în orice caz, abia după prima ceaşcă de cafea“. „Nu-ţi turbura niciodată soţul când se rade. Pentru bărbaţi, rasul, îmbrăcatul şi celelalte analoage, constituie un act sacru, în decursul căruia nu-i place să-i pălăvrăgeşti. Chiar şi bărbaţii cei mai joviali sunt dimineaţa refractari vorbei.“

La capitolul „Buna ta dispoziţie e recrearea lui“, erau sfaturi precum: „Nu-l sâcăi prea mult! Improvizează distracţii în casă, mai ales atunci când voi sunteţi singurii voştri musafiri. Nu costă mai nimic şi sunt întotdeauna prilej de clipe fericite în căsnicie.“ „Fii întotdeauna cu douăzeci şi cinci la sută mai veselă decât ai motive să fii şi arată-te şi faţă de el tot aşa de dispusă cum obişnuieşti să fii în societate.“ „Învaţă-te să te schimbi. El îţi va fi infinit recunoscător dacă va găsi la tine mereu ceva nou.“ Dă-i, cel puţin, o dată pe săptămână, impresia că e burlac. Lasă-l să iasă singur şi nu-l întreba unde se duce. După aceea, el îţi va povesti singur. „Dacă are vreo pasiune inofensivă, fie că e filatelist, fie că joacă tenis, sau are mania de a «prinde» la radio diferite posturi, nu i-o lua în deşert; dimpotrivă, cântă-i în strună. Cel mai practic e să ai şi tu o pasiune: aceasta animă convorbirea.“