Îşi doreşte ca tânăra generaţie să aprecieze arta în toate formele ei. Şi are grijă ca aceasta să se întâmple încă de la grădiniţă. Educatoarea Ana Florea este absolventă de Actorie şi „respiră” artă şi teatru prin toţi porii. Montează spectacole de teatru cu liceeni, spectacole care au adus la Beiuş echipa de filmare a unei emisiuni de talente, dar care i-au adus şi un premiu consistent în concursul de proiecte organizat de Fundaţia Comunitară Oradea.

Una dintre pasiunile mai noi aduse la rang de artă de Ana Florea sunt păpuşile. Povestea lor ne-o spune chiar actriţa-educatoare: „ În al treilea an de activitate didactică în Beiuș, am descoperit prin intermediul doamnei prof. Samica Boghiu, păpuşelele făcute din bostani decorativi. Doamna avea un set de câteva păpuși îmbrăcate în costume naționale din diverse ţări. Erau foarte frumoase şi nu înțelegeam din ce sunt confecționate. Doamna Samica le folosea la teatru de păpuși în grădiniță”, spune Ana Florea.

Bibabo şi wayang

„M-am îndrăgostit de lumea în care am muncit 37 de ani ca dascăl, o lume a copiilor, a luminii şi veșnicei copilării. De-a lungul carierei, am promovat valorile autentice ale spiritului uman: binele, adevarul, frumosul, valori ce cred că au înflorit şi au rodit bogat mai târziu. Absolventă a Liceului Pedagogic de Educatoare din Beiuş, mi-am desfăşurat activitatea ca educatoare, în centrul atenţiei mele a fost şi este copilul care ascunde în identitatea sa atâta diversitate. Aceasta a constituit pentru mine imboldul în continuarea studiilor: Colegiul de Institutori,iar apoi Facultatea de Psihologie.

La încheierea activităţii mele didactice, nu am putut părăsi copilul, căruia consider că îi datorez mult în formarea mea profesională, iar pentru că experienţa e dublată de pasiune reală consider că, pe undeva, am responsabilitatea de a împărtăşi celor ce au nevoie de tot ce am asimilat în cariera mea… Când spun teatru de păpuşi mă gândesc că am găsit calea spre sufletul copilului, el răspunzând cel mai bine în formarea personalităţii copilului şi antrenarea comunicarii, a expresiei, mai bine zis a diferitelor forme de limbaj, mă gândesc la prieteni,veselie şi bună dispoziţie.

Copilul se joacă cu jucăriile, fie un căţelus, un elefant sau o păpuşă, dar nu toţi au darul de a le da viaţă, de a le face să evolueze ca într-o poveste. Programul pe care eu l-am propus doreşte să ofere copiilor posibilitatea de a confecţiona păpuşi simple (Bibabo şi Wayang), de a le mânui, de a creea decoruri variate, un «teatru de păpuşi»,o lume în care sunteţi invitaţi cu toţii. Pe lângă dicţie, volum vocal, copii dezvoltă mobilitatea necesară mânuirii păpuşilor, mişcare scenică, cu ajutorul cărora copiii vor scăpa de timiditate, se vor putea exprima liber în faţa unui grup, vor deveni mai spontani şi creativi…

În cadrul unui mini atelier de păpuşi,voi oferi cunoştinţe de bază pentru confecţionarea diferitelor tipuri de păpuşi bibabo (păpuşi pe trei degete) şi păpuşi wayang(pe bat)”, spune doamna Samica pe trainingsimediere.ro. Ana Florea ştie secretele doamnei Samica şi le duce mai departe. „Am descoperit secretul şi am cerut câteva semințe.Sunt dovleci decorativi. Uscarea se face în mod natural, în grădină, pe vrejul dovleacului. Se recoltează târziu, în noiembrie după ce sunt uscați… Am semănat câteva seminţe şi în primul an am avut o recoltă bunicică de dovleci. I-am îngrijit ca pe niște copii. Verificam zilnic orice detaliu în evoluția lor. După recoltare se curăţă, se şlefuiesc puțin și se vopsesc. Fiecare primește un chip.

Primele păpuși le-am folosit la grădiniță, în activitatea cu preșcolarii. Apoi au fost expuse la Gala Traficantului Internaţional de Cultură în Oradea. Păpuşile sunt pictate manual, în culori acrilice. Am învățat din mers şi mi-am dezvoltat propria tehnică de lucru….S-au adunat o mulțime de personaje: vrăjitoare, prințese, bunicute . Nu sunt nişte jucării. Eu le consider obiecte de colecție. Sunt îmbrăcate tot de mine şi țin la fiecare în parte ca la nişte copii.Am aproximativ 20 de păpuşi. Nu poți să știi niciodată câți dovleci îți cresc în gradină.În al doilea an am cules doar doi.

Partea cea mai complicata e făcutul hăinuțelor. Mă descurc singură. Am învățat să croiesc singura fustiţe, cămăşute. Le îmbrac în funcție de trăsăturile pe care le au și în funcție de rolul pe care îl pot avea în povești.Lucrez cu propria imaginație și cu puţina îndemânare pe care o am în mânuirea pensulei”, spune Ana Florea.