Este vorba despre administratorul unei societăți din domeniul gestionării deșeurilor, condamnat definitiv de Curtea de Apel Oradea la 7 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare pentru evaziune fiscală.

[eadvert]

ACTUALIZARE: Curtea de Apel Oradea a admis în principiu, pe 1 februarie, o contestație în anulare formulată de avocații omului de afaceri și a dispus punerea de îndată în libertate a contestatorului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri irevocabilă, ce poate fi făcută în cazuri strict stabilite de art. 426 din Codul de procedură penală. Printre acestea se numără situațiile în care „judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate” sau ”inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”. Judecarea contestației a fost programată pentru data de 8 februarie, se arată pe portalul instanțelor.

Facturi fictive de peste 11 milioane de lei

Conform sentințelor pronunțate în acest caz și consultate de Jurnal bihorean și Bihon, inculpatul a fost acuzat că, între 2011 și 2014, ar fi înregistrat în contabilitatea a două firme din Bihor, al căror administrator era, peste 100 de facturi în valoare de aproape 11,5 milioane de lei, care ”atestau în mod nereal/fictiv efectuarea unor cheltuieli aferente unor operațiuni de prestări de servicii și livrări de bunuri”.

Procurorii l-au acuzat pe patron că a beneficiat complicitatea unui orădean de 36 de ani și a unei clujence de 41 de ani, administratori ai trei firme din Oradea, București și din Harghita, considerate societăți cu comportament de tip ”fantomă”.

În acest fel, se preciza în rechizitoriu, cheltuielile celor două firme erau mărite ”într-o manieră artificială și frauduloasă”, iar bugetul de stat a fost păgubit cu peste 3,2 milioane de lei, reprezentând TVA deductibil și impozit pe profit evidențiat în mod fraudulos.

Prejudiciul a fost recuperat în întregime, fiind achitate inclusiv cele 20 de procente în plus prevăzute de legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pentru a fi incidentă clauza de nepedepsire.

Spălarea de bani: achitare în primă instanță, prescripție – în apel

O altă acuzație adusă a fost cea de spălare de bani, care ar fi fost comisă între 2012 și 2013, când patronul ar fi încheiat contracte de împrumut cu o firmă și ar fi încasat 775.000 de lei. A fost, de fapt, o stratagemă pentru a disimula originea ilicită a banilor, arătau anchetatorii.

Deși patronul a arătat că ”relațiile comerciale evidențiate în actele contabile s-au desfășurat în mod real”, Tribunalul Bihor l-a condamnat la mai bine de 7 ani de detenție pentru evaziune fiscală, achitându-l pentru spălare de bani pe motiv că nu există probe că a comis această faptă. În schimb, Curtea de Apel Oradea a constatat că acuzația este prescrisă și a dispus confiscarea specială a sumei de 775.000 de lei.

Dintre cei doi complici, doar clujeanca a fost judecată și condamnată la 6 ani, 2 luni și 20 de zile de închisoare. Firmele au fost amendate pentru evaziune cu 100.000 de lei, respectiv 90.000 de lei, în timp ce o altă societate a primit 65.000 de lei pentru complicitate la această infracțiune.