Grupul de matematicieni de la Oradea a fost fondat de trei nume importante ale matematicii românești: Gheorghe S. Nadiu, Gheorghe Sorin Gal – decedat în octombrie 2024 – și Mircea Balaj, pensionat.

„Nu e ușor să creezi un asemenea grup. În general, când oamenii simt că e greu, renunță la primul sau al doilea obstacol. Coordonatorul începe să aibă mici dezamăgiri. Cred că în țară și la nivel mondial, eforturile dedicate cercetării în matematică scad. Efortul este mare, iar satisfacțiile de a fi într-un top nu contează pentru un matematician. Important este să demonstreze o teoremă, să aibă citări, să vadă că munca lui e recunoscută de colegi. Asta contează”, spune prof. univ. Adrian Ioan Ban.

Performanța orădenilor devine cu atât mai remarcabilă într-un context academic românesc în care cercetarea este tot mai puțin susținută, iar interesul pentru științele fundamentale scade de la an la an.

Cu toate acestea, rezultatele grupului fondat de cei trei matematicieni sunt remarcabile.

„I-am întrebat pe colegi, cine face cercetare gândindu-se că va ajunge în Top 500. Niciunul. Dar, prin activitate, s-au aliniat astrele și comparativ cu alții, acolo am ajuns”, spune conf. univ. Sorin Mureșan, șeful Departamentului de Matematică și Informatică.

Condus de Gheorghe S. Nadiu până în 1998, una dintre figurile emblematice ale matematicii românești, stins din viață prematur, la doar 57 de ani, departamentul de matematică ajunsese în anii 90 la peste 30 de cadre didactice.

„Eu sunt aici de 18 ani și în timp s-au adunat niște rezultate. Din păcate, cel mai important dintre noi, Gheorghe Sorin Gal, ne-a părăsit și suntem tot mai puțini. Cred că avem nevoie și să ne împrospătăm, pentru că noi trăim de fapt dintr-un grup care s-a format în anii 90”, spune prof. univ. Lucian Coroianu, care este completat de colegul lui, Ioan Ban: „Este vorba de o tradiție. Ar fi trebuit să fim mai în față, dar se mai schimbă criteriile”.

Cum se ajunge în top

Clasamentul ShanghaiRanking – Global Ranking of Academic Subjects – evaluează universitățile pe baza publicațiilor științifice indexate în Web of Science, a citărilor, a premiilor internaționale obținute (inclusiv Medalia Fields și Premiul Abel) și a prezenței academicienilor în comitetele editoriale ale revistelor de top. „Punctăm la unele criterii”, spune prof. univ. Alexandru Mihai Bica. Acesta susține că articolele publicate de el și colegii lui sunt de o valoare suficient de mare, încât să se învârtă în cele mai înalte cercuri din lume ale specialiștilor în matematică.

Cu toate acestea, Lucian Coroianu explică, modest, că „nu avem câștigători al unuia dintre cele trei mari premii în matematică (Medalia Fields, Premiul Abel, Premiul Nevanlinna), care punctează foarte bine, apoi sunt revistele de top, cele 4 care punctează, prezența în bordurile editoriale ale revistelor care sunt în baza Web of Science – acolo suntem mai mulți, iar apoi revistele din primul quartil (Q1) al domeniului, conform Web of Science, prezența în comitetele editoriale ale acestora. Sunt factori oarecum subiectivi”.

Din păcate, cadrele didactice resimt modul în care, în universitățile din România se taie cu barda când vine vorba de structura internă. Specializări importante dispar peste noapte sau se unesc cu altele, devenind „a cincea roată la căruță”. Acest lucru afectează și rezultatele cercetării care ar putea duce instituția în topurile mondiale. Nu e totuna să ai o echipă consolidată de matematicieni, care să lucreze împreună în aceeași direcție sau doar câțiva care predau și alte discipline și încearcă să se adapteze situației. Asta pentru că rezultatele și punctajele tuturor se adună.

Totuși, în clasamentul Shanghai, nicio universitate din România nu se regăsește între primele 1.000 din lume, ceea ce face ca poziționarea Universității din Oradea între primele 500 la matematică să fie cu atât mai remarcabilă. În țară, doar câteva centre, „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, București, Craiova și Iași mai reușesc să păstreze tradiția matematicii la nivel competitiv internațional. Profesorii din Oradea spun că o diferență importantă o face și tradiția pe care universitățile din țară o au când vine vorba de matematică. „Cei mai mulți dintre noi suntem absolvenți fie ai Universității „Babeș-Bolyai”, fie ai Universității din Timișoara. Și de acolo am preluat anumite direcții de cercetare: analiza numerică, teoria aproximării”, afirmă Lucian Coroianu.

Un alt lucru care ajută facultățile de matematică, conform lui Alexandru Mihai Bica, este faptul că cercetarea se poate face la un nivel înalt fără a avea nevoie de o bază de cercetare experimentală foarte sofisticată, de aparatură, cum este nevoie la fizică sau la inginerie. Ajunge un calculator bun și acces la baze de date pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în matematică la nivel mondial. Plus discuțiile comune și stimulante cu colegii matematicieni din întreaga lume.

Adrian Ioan Ban spune că și celelalte facultăți ale Universității din Oradea se apropie de performanțele din matematică și că e doar o problemă de timp până când și alte domenii vor ajunge în topurile mondiale. Printre departamentele pe care profesorii le văd aproape de top sunt cele de Electronică și Inginerie Industrială. „Ei au primit dotări și sunt acolo niște colegi foarte buni, care au performanțe din ce în ce mai bune, dar nu ne putem compara încă cu marile centre universitare, care au un număr mare de cercetători. Și toți punctează la aceste criterii”, spune conf. Alina Alb-Lupaș.

De ce este importantă matematica?

Telefoanele inteligente se bazează pe logica fuzzy, inteligența artificială funcționează prin algoritmi, iar designul unor modele Renault se bazează pe polinoamele lui Bernstein (folosite și în modelarea grafică computerizată).

Matematica se ascunde în spatele oricărei tehnologii moderne, fiind discretă, dar esențială. „Trei matematicieni au câștigat premiul Nobel pentru Economie. Asta ne arată cât de mult lucrurile se întrepătrund. În definitiv, această știință servește aceluiași scop, să avem o viață mai bună”, spune Coroianu,

a cărui afirmație este întărită de Ioan Ban:

„Una dintre menirile matematicii este să fabrice aparatul teoretic din care practicienii, economiștii, inginerii, fizicienii să aibă de unde se înfrupta. Niciodată matematica nu e de «amorul artei». Poate nu tot ce se produce în teorie va fi utilizat, dar o mare parte este transpus în practică. Mă întâlnesc cu foști studenți, care îmi spun că au făcut «seriile Fourier» și regretă că nu le-au învățat mai bine, pentru că trebuie să le aplice la multinaționalele unde lucrează. Nu-și imaginau că le vor folosi vreodată. Publicul larg are senzația de inaccesibilitate a matematicii, dar mulți refuză să o considere bună sau utilă, pentru că nu o înțeleg sau nu le place”.

Matematicianul spune că indiferent de cât de mult înțeleg sau nu înțeleg disciplina, părinții trebuie să împingă copiii spre matematică, pentru că ea are un rol formativ. Înainte de a ajunge la cercetare și articole din reviste de specialitate, matematica ajută la construirea minții într-un anumit fel. Asta va face ca un medic care a învățat și matematică să fie un medic mai bun, la fel un poet, un judecător. În plus, provocările din lumea viitorului vor fi axate în jurul capacității de a separa adevărul de minciună. Într-o lume a relativizării adevărului, matematica va avea un rol esențial. Te învață să gândești logic, critic, să știi să te informezi, să folosești mai multe surse.

„Știința a decăzut foarte mult în ultimul deceniu, nu din perspectiva calității cercetării științifice, ci a credibilității. Deja începem să credem în tot felul de lucruri, pe care dacă le auzeam în urmă cu 15 ani ne ascundeam sub masă și ne prăpădeam de râs. Știința nu mai are același loc pe care îl avea din punctul de vedere al respectului și al încrederii oamenilor”, explică Lucian Coroianu, completat de Adrian Ioan Ban. Acesta afirmă că problema o reprezintă și faptul că oamenii nu mai par a fi dispuși să facă efortul de a înțelege.

Cercetătorii din matematică sunt și frustrați într-o oarecare măsură, pentru că disciplina nu este recunoscută la nivelul la care ar merita.

„Dacă desfaci un telefon, nu vor sări integrale din el. Sunt multe verigi acolo, știința materialelor, legile fizicii, electronica etc. Fără matematică însă, nimic nu s-ar fi putut construi. Și totuși, ea e tratată ca și cum nu ar exista”, spune Adrian Ioan Ban.

Caseta:

În trecut suna bine să fii profesor de matematică

În ceea ce privește munca la catedră, părerile sunt împărțite. Alexandru Mihai Bica crede că după introducerea sistemului Bologna, nivelul pregătirii a scăzut, în timp ce Lucian Coroianu spune că în fiecare generație a avut studenți cu un potențial foarte bun în matematică: „Studenții de astăzi se îndepărtează de latura abstractă a matematicii și îi interesează ce se poate face cu matematica. Mai ales în zona în care au ei anumite pasiuni. În urmă cu 20-30 de ani, formarea era mai mult abstractă și mulți învățau, pentru că îți oferea un anumit statut. Suna bine să fii profesor de matematică. Veneau mai mulți și chiar își doreau să facă matematică”.