La editura Mega din Cluj Napoca a apărut recent cea mai nouă carte avându-l ca autor pe dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Cirşurilor. Este vorba de volumul bilingv „Pictura românească de cult în Bihorul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea”. Volumul cuprinde studii inedite sau publicate, acestea din urmă revizuite şi completate cu noi informaţii ştiinţifice.

[eadvert]

Această lucrare referitoare la pictura românească de cult din Bihor realizată între secolele XVIII şi XIX, în bisericile ortodoxe şi greco-catolice, cu prioritate în cele de lemn, este, după cum mărturiseşte autorul, rezultatul unei munci de teren efectuate încă din anii ’80, când a început studiul monumentelor respective din această regiune.

Volumul este compus din două mari capitole: „Pictură şi societate” şi „Zugravi/Pictori”. „Studiile din volumul de faţă propun consideraţii obiective şi, credem noi, convingătoare cu privire la iniţiativele ctitoriceşti, exprimarea cotidiană în cadrul relaţiei societate-artă, mişcările picturale ce au circulat în epoca modernă în Europa Centrală şi de Sud-Est, dar şi la zugravii/pictorii din Bihor, şi, în egală măsură, asupra consolidării unui imaginar care, în cazul unor teme date, vizualizează scene inspirate din lumea satului în principal, unde binele şi răul se aflau într-o competiţie permanentă”, scrie în introducere Aurel Chiriac.

În aceste studii s-au urmărit aspecte cu caracter istoric, social şi uman care au stat la baza reafirmării picturii religioase româneşti din secolele de trecere la modernitate. În cuprinsul volumului citim despre iniţiativa ctitoricească, despre istoricul cercetării picturii româneşti de cult din Bihor în bisericile din lemn, despre „iadul” în pictura de cult românescă din Bihor.

Un subcapitol este dedicat iconostasului şi picturii bisericii de zid din Vadu Crişului cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, un altul identităţii şi modernităţii în pictura de cult românească din Transilvania secolului al XVIII-lea, şi un subcapitol dedicat circulaţiei icoanelor pe sticlă româneşti în secolelel al XVIII-lea şi al XIX-lea în nord-vestul României.

Zugravi/Pictori

A doua parte a volumului este dedicată zugravilor/pictorilor de icoane. „Aproape în totalitate termenul de zugrav se asociază Evului Mediu, dar şi în o bună parte din epoca modernă, cu numele celui care a semnat creaţia într-o biserică de zid sau de lemn. În cazurile respective, zugravul a fost perceput ca un lucrător specializat în domeniul său de activitate. Credem, însă, că substantivul masculin zugrav poate fi pus pe picior de egalitate în cazul multora dintre cei care decorează interiorul bisericilor începând cu epoca modernă, cu apelativul de pictor modern, care este considerat, încă de atunci, un artist plastic specializat în acest gen de artă, de altfel ca şi zugravii de mai demult”, precizează Aurel Chiriac.

Găsim subcapitole dedicate lui Mătieş Zugravul, Ştefan din Vicea, Teodor din Micherechi, Ioan Buda şi pictura bisericilor ruşilor (rutenilor) din Oradea Mare (1788-1789), un subcapitol despre zugavul Nechita, şi un altul despre icoanele pe lemn de la Mărţihaz. Îl mai regăsim aici şi pe Ioan Lopoşan, reprezentant al curentului de factură populară din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

„Textele au mesaje care străbat de dincolo de subiectele discutate direct: rolul societăţii româneşti în susţinerea artei religioase, pe de o parte, dar şi capacitatea lucrărilor de cult de a aglutina o conştiinţă naţională românescă în vremuri nu tocmai prielnice. Aurel Chiriac manifestă o voluptate ştiinţifică în a regăsi socialul în artă şi în a evidenţia glisarea artei în evoluţia societăţii”, punctează în Cuvânt-Înainte academicianul Marius Porumb.

Realizat în condiţii grafice deosebite, volumul cuprinde fotografii realizate de Ovidiu Pascu, Szabo Alexandru, Aurel Chiriac, Radu Huza şi Adriana Ruge. Desenele sunt realizate de Oana Georgescu şi Mariana Mechiş. Traducerile în limba engelză aparţin Siminei Ştef şi dr. Magda Danciu.