Arta lui are valoare de document etnografic. La fel ca fotografiile etnografice, cum e Înmormântare românească pictată în 1888 de Sandor Bihari la Buntești, care e prima atestare imagistică a portului popular românesc arhaic din Țara Beiușului. Aprecierea îi aparține custodelui Muzeului municipal Beiuș Cristian Toța.

[eadvert]

Acesta a vorbit la vernisajul expoziției despre lucrările lui Andrei Mezei pornind de la specificul cultural pe care îl are instituția de cultură pe care oconduce și anume faptul că muzeul din Beiuș a fost conceput în anii 60 ca unul cu specific etnografic. În muzeu mai are lucrări emblematicul pictor beiușean Niculiță Pop, pictor al zonei, al lumii rurale. “Lumea rurală a lui Niculiță Pop era una prin excelență rurală și el a fost un pictor al Beiușului în schimbare”, spune custodele. Andrei Mezei, în opinia lui Cristian Toța a surprins mai mult decât Niculiță Pop o lume în schimbare. “Dacă lumea rurală era pe vremea lui Niculiță Pop în apogeu, Andrei Mezei surprinde o lume rurală în disoluție, o grămadă de case veche, de ulițe de instantanee. E dureros pentru noi, pentru că lumea rurală deși este vie prin peisaj este mai puțin vie prin oameni, și din păcate, și asta se poate vedea fiindcă sunt destul de puțini oameni în tablourile lui Andrei și, cu mici excepții, în lumea rurală găsim doar bătrâni. Dincolo de aceste aspecte am vrut să subliniez atenția pe care o oferă Andrei lumii rurale, personajelor care respiră un aer din trecut, un aer de legendă, pentru că zona e una de legendă. Culoarea e cea care dă prima impresie a picturii lui Andrei, iar dincolo de culoare , cei care se pricep au văzut sensibilitatea artistului și curajul lui, curaj fiindcă abordează în mod mai tradițional pictura. Andrei poate să fie unic pentru că abordează cu o putere extraordinară realitatea înconjurătoare, arătând-o ca atare, ceea ce pe mine mă încântă. Picturile lui vor transmite niște cli;ee care rămân neschimbate, tablourile lui Andrei vor fi peste ani, cu siguranță, documente etnografice și de aceea cred că Muzeul din Beiuș e locul cel mai potrivit pentru a pune în valoare omul, pictorul, artistul Andrei Mezei”, spune Cristian Toța.

Rural, floral, pictură figurativă într-un stil naturalist cu accente expresioniste. Așa pictează Andrei Mezei care mărturisește că “pictura mea poartă amprenta copilăriei de pe malurile Crişului Negru. Dimineţi încărcate de rouă sau apusuri sângerii se regăsesc în multe din lucrările mele. Picturile mele sunt vii, luminoase, senine, aşa cum este sufletul de artist pentru care fiecare trăsătură de penel înseamnă o emoţie, pasiune şi mai ales iubire.” Artistul surprinde satul românesc , echilibru între om și natură, acolo unde și artistul își regăsește minunata liniște interioară.

“Una dintre temele mele favorite este satul românesc, la a cărui dezmembrare suntem contemporani. Oamenii în vârstă se duc, cei tineri au plecat de mult de la țară, iar casele rămân mărturii peste care natura își intră, încet, încet în drepturi. Cred că degeaba tragi un semnal de alarmă în acest caz, cred că e un proces care nu mai poate fi inversat, dar măcar să fim conștienți de existența lui…Beiușul, groapa Beiușul sunt rădăcinile mele și sper să se vadă asta și în lucrările mele”, a spus artistul.

Chiar dacă i-a fost coleg lui Andrei Mezei la Samuil Vulcan, Kovacs Zoltan, care deși e inginer practică arta fotografiei, spune că nu a văzut in vivo lucrările artistului până în momentul expoziției și că la impactul vizual a simțit “o penetrare a imaginii în sufletul omului și pentru că încânți oamenii cu ceea ce faci merită să continui ceea ce ai început”. Lucrările sunt realizate, cu mici excepții, în ultimii doi ani.
Expoziția poate fi vizitată până la finele lunii august.