Animalele nasc în noi sentimente imposibil de explicat în cuvinte. Celor ce n-au iubit vreodată o ființă necuvântătoare le este imposibil să înțeleagă această dragoste. Cei care însă iubesc un animal spun că, alături de copii, animalele de companie sunt singurele creaturi capabile să ofere iubire pură. Este și cazul unei doamne din Oradea care își iubește atât de mult animalul de companie, încât a cerut la divorț ca acesta să-i fie încredințat, nu însă ca un bun, ci ca o ființă.

[eadvert]

Instituția partajului din perspectiva animalelor de companie reprezintă încă o problemă controversată în țara noastră (și nu numai), ivită de regulă în timpul divorțului. Avocații orădeni Cristian Rusu și Claudia Romocea, cei care au reprezentat-o pe femeie în dosar, susțin că este necesară actualizarea legislativă, în sensul schimbării percepției asupra animalelor de companie. Rusu și Romocea consideră că animalele de companie nu pot fi privite, în continuare ce pe niște obiecte neînsuflețite, partajabile precum un simplu bun.

În opinia avocaților orădeni, divorțul care implică și animale de companie poate fi unul complex, cu multe provocări, pentru că fiecare dintre părți își dorește să obțină custodia totală asupra animalului de companie.

În fapt, este vorba de puternice emoții implicate în relația dintre stăpâni și animale, acesta oferindu-le un tratament similar unui membru de familie.

Premieră juridică

Un astfel de caz a fost recent pe rolul cabinetului avocatului Cristian Rusu. Cauza a avut ca obiect un partaj judiciar, în care, printre bunurile partajabile se regăsea și o ființă vie – un cățel. În fața magistraților de la Judecătoria Chișineu Criș, avocații Cristian Rusu și Claudia Romocea au reușit să demonstreze că animalul de companie nu este un bun supus partajului, ci o ființă a cărei încredințare și supraveghere trebuie stabilită în condiții asemănătoare celor ale copiilor proveniți din căsătorie sau din adopție. Ei au stabilit astfel o premieră juridică nu doar națională, ci și europeană.

Schimbarea aceasta de percepție în relația om-animal a determinat – afirmă avocatul Cristian Rusu, schimbarea legislației mai multor state în privința animalelor de companie la divorț, în sensul considerării acestora ca membri ai familiei și nu ca obiecte.

Legislația a fost modificată în Alaska, New York și California. Totodată, în unele state, astfel de propuneri legislative sunt în curs de implementare.

Spania – mai exemplifică Rusu – este țara în care, de anul trecut, animalele de companie nu mai sunt privite ca obiecte, ci ca „ființe vii sensibile” în procesele de partaj.

Astfel, judecătorii vor analiza interesul și bunăstarea animalului, urmând să stabilească și custodia (exclusivă sau alternativă), program de vizită, responsabilități și îngrijire.

„Cu toate că în mod vădit nu putem omite însușirea de «ființă» în cazul unei vietăți, totuși pe plan național, sub aspect juridic, situația acesteia, în cazul unui partaj, nu este diferită de cea a unui scaun, a unei mașini ș.a. Și nu doar pe plan național. Exceptând câteva hotărâri izolate din Franța și Spania, jursdicțiile europene nu recunosc animalului de companie un statut diferit de al oricărui alt bun mobil. În aceste fel, hotărârea obținută de cabientul nostru nu este doar o premieră în România, ci și pentru jurisprudența europeană, în afara celor două state sus amintite (și nici acolo cu titlu unitar) nu s-au mai pronunțat soluții judiciare de asemenea factură”, a spus avocatul Cristian Rusu.

Astfel, judecătorii de la Chișineu Criș au preluat în integralitate susținerile avocaților orădeni și au dispus să încredințeze animalul de companie reclamantei.

„Sub aspect sentimental (…), cățelul (…) joacă un rol important în menținerea unui echilibru și a unui suport sentimental în ceea ce o privește pe reclamantă. Aceasta este persoana care se ocupă de îngrijirea acestuia, de hrana lui, de plimbările și de toată atenția cuvenită. (…) Sub aspect juridic, (…) asupra clarificării problemei împărțirii drepturilor animelor de companie, jurisprudența internațională este neuniformă, unele instanțe socotind că ea trebuie analizată în cadrul partajului ale soților, altele că se pune în discuție atribuirea custodiei asupra unei ființe vii, aflate într-o puternică relație de afecțiune cu părțile din dosar.(…) Pentru aceste motive (…) dispune încredințarea câinelui (…) reclamantei”, se arată în decizia instanței.

Potrivit lui Cristian Rusu, în România, până la această cauză, jurisprudența tema respectivă lipsea cu desăvârșire.

„Sperăm că pentru viitor chestiunea să se echilibreze. Discuția care se pune este între a alege calificarea acestor relații între părțile din dosar (soții aflați în divorț) și animalul lor de companie. Adică, dacă între aceștia se nasc relații personale și drepturi personale (ca cele de îngrijire/custodie) sau drepturi patrimoniale (adică drepturi de proprietate/alte dezmembrăminte ale propietății)”, a explicat avocatul.